Cum e corect: franciză sau franșiză?
Poate unii, întâlnind ambele forme, și-au pus această întrebare,,,
Ei bine, răspunsul este unul din categoria răspunsurilor rabinului înțelept: ambele forme sunt corecte.
Dar, deși la origine ele sunt unul și același cuvânt, înțelesurile sunt diferite. Originea e clară: cuvântul latin francus, ce avea înțelesul de liber și care, ceva mai târziu, a fost folosit pentru a desemna populația de origine germanică franci sau gens francorum, populație ce avea să formeze mai târziu poporul francez, prin amestecarea cu populațiile locale. Evident, cuvântul francez are aceeași origine.
De la francus, s-a format în franceză și verbul franchir, cu sensul: a trece peste un obstacol, a depăși o limită, a străbate, a parcurge, a traversa.
În privința cuvântului franșiză, acesta vine din franceză (franchise) și este folosit în limba română în domeniul juridic și cel comercial, cu sensurile: parte exceptată dintr-un total exprimată în procente sau clauză de asigurare în virtutea căreia asigurătorii sunt exonerați de anumite riscuri (conform Mic dicționar academic, 2010). Pentru al doilea sens, e bine să dăm o explicație mai clară: sumă de bani, rămasă în sarcina asiguratului, deci neplătită de asigurator, în cazul producerii unei daune asigurate.
În limba franceză, franchise are, pe lângă sensurile din limba română, alte câteva, dintre care merită menționat aici sinceritate (noi avem forma franchețe).
Pe de altă parte, deși DEX ’09 ne spune că vine de la același cuvânt francez, pentru mine cel puțin, franciză are un evident iz britanic. Căci englezii, practici ca întotdeauna, au împrumutat și ei cuvântul francez, pe care-l scriu la fel, dar îl pronunță în modul lor propriu: fræn.tʃaɪz. Altfel spus, franciză vine, într-adevăr din franceză, dar cu un ocol prin limba engleză.
Asta ar și explica (cel puțin în acest caz) de ce avem în românește două cuvinte scrise diferit, dar provenind dintr-o sursă unică.
Franciză, are în românește un cu totul alt sens decât franșiză, el însemnând, conform DEX ’09: dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii.
În ultimul timp, franciză este din ce în ce mai mult folosit cu sensul ce îi este dat în engleza de peste ocean: a series of related works (such as novels or films) each of which includes the same characters or different characters that are understood to exist and interact in the same fictional universe with characters from the other works (conform Merriam-Webster), adică: o serie de lucrări conexe (cum ar fi romane sau filme), fiecare dintre ele incluzând aceleași personaje sau personaje diferite despre care se înțelege că există și interacționează în același univers fictiv cu personaje din celelalte opere (de exemplu, franciza Games of Thrones).
În DEX ’09, găsim și verbul a franciza, cu sensul de a da un caracter francez.
O ultimă precizare mai merită făcută: probabil ca să nu se încurce în ortografii diferite și să împace și capra și varza, Dicționarul enciclopedic, ultima ediție dă o singură formă: franchiză, ce cumulează toate sensurile cuvintelor franșiză, respectiv franciză. Procedeul însă nu mi se pare câtuși de puțin corect, având în vedere ambiguitatea de pronunție introdusă, precum și faptul că, totuși, limba română are o scriere (aproape) fonetică.
