miercuri, 25 noiembrie 2020

Povești cu și despre cuvinte - partea a VIII-a: se apropie alegerile...

Se apropie alegerile și putem folosi acest prilej ca să vorbim despre câteva cuvinte care, la o primă vedere, nu prea au nimic în comun. Și, cel puțin din punct de vedere etimologic, chiar nu au, dar au, pentru mine, o legătură cu alegerile (mai mult sau mai puțin)…

Primul cuvânt la care vreau să mă opresc de data asta este candidat. Familia sa mai cuprinde verbul a candida și substantivul candidatură.

A candida este un verb intranzitiv (adică nu acceptă un complement direct), care înseamnă, conform DEX ’09, a fi propus sau a se prezenta spre a fi votat în alegeri sau a se prezenta la un concurs pentru a obține un post, o funcție, un titlu etc. 

Interesantă este etimologia acestui cuvânt.

Când un om care candida pentru funcții publice în Roma antică îi întâmpina pe alegători în Forum (centrul afacerilor judiciare și publice), el purta o togă albă. Ca urmare, cuvântul latin pentru cineva care căuta o funcție, un titlu a ajuns să fie candidatus, adică literal „îmbrăcat în alb”. Candidatus, la rândul său, provine de la adjectivul candidus, care înseamnă „alb”.

De la candidus, avem în românește și cuvântul candid, cu sensul curat, nevinovat, pur, neprihănit, exact precum candidații de la apropiatele alegeri…

 Un alt cuvânt de care îmi amintesc în contextul dat, este substantivul grandilocvență (cu adjectivul corespunzător, grandilocvent). Grandilocvent înseamnă plin de emfază; pompos, umflat, bombastic și este unul dintre cele câteva cuvinte referitoare la vorbire, care derivă din latinescul loqui, care înseamnă „a vorbi”. Alți descendenți din loqui sunt elocvent (care are darul de a expune frumos și convingător), locvace (care vorbește mult; vorbăreț, limbut, guraliv), monolog și solilocviu (sinonime însemnând „convorbire cu sine însuși”). Revenind la grandilocvent, acesta provine de la adjectivul latin grandiloquus, care combină loqui și adjectivul grandis („mare”). Un cuvânt care are un sens foarte asemănător cu grandilocvența este mult mai rar folositul magnilocvență și asemănarea nu este surprinzătoare. Magnilocvența combină loqui cu magnus, un alt cuvânt latin care înseamnă „mare”.

 Și îmi mai vine în mine acum cuvântul provenit din limba engleză, mogul, însemnând ”un indian musulman, descendent dintr-unul din  grupurile de origine mongolă, turcă sau persană, care au cucerit o parte din India”. Începută de Babur, un descendent al lui Ginghis Han, dinastia musulmană Mogul a condus o mare parte din India de la începutul secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Mogulii erau cunoscuți drept conducători talentați și puternici, așa încât nu este de mirare că mogul a ajuns să desemneze o persoană puternică, precum în referințele familiare de astăzi la „mogulii media”. Figurativ, în limba română, mogul înseamnă „persoană foarte importantă, cu puteri discreționare”.

 În sfârșit, ultimul cuvânt care-mi vine în minte în contextul dat, este a emigra („a-și părăsi locul de reședință sau țara pentru a locui în altă parte”).

A migra, a emigra și a imigra sunt cuvinte despre a fi în mișcare. Sursa tuturor celor trei cuvinte este cuvântul latin migrare, care înseamnă „a se deplasa dintr-un loc în altul”. A emigra și a imigra sună la fel și ambele implică părăsirea unui loc și sosirea într-o altă parte, dar sunt folosite diferit: a emigra pune accentul pe părăsirea locului inițial, în timp ce a imigra se concentrează pe sosirea în noul loc. Nu veți avea probleme să le folosiți corect dacă vă amintiți că prefixul e- înseamnă „în afară”, ca în a ejecta, iar prefixul im- sau in- înseamnă „în”, ca în a injecta.

Închei cu îndemnul: alegeți candidații candizi, nu pe cei grandilocvenți, având în spate niște moguli. Așa, poate nu va fi nevoie să emigrați... 

Sateliți artificiali

 La 1 august 2020, în jurul Pământului orbitau 2787 de sateliți artificiali, din care 1425 aparțin Statelor Unite, Chinei 382, Rusiei 172, restul aparținând altor state.

Numai sateliții militari americani, în număr de 208, depășesc numărul total al sateliților rusești.

Majoritatea sateliților artificiali (2032) orbitează pe orbite joase (low Earth orbit – LEO), la o altitudine maximă de 2000 km, având perioade de rotație de maxim 128 de minute. Această categorie de sateliți necesită energii mici pentru plasarea lor pe orbită și, folosiți în telecomunicații, au nevoie de amplificatoare de puteri mai mici. Dezavantajul lor este că au o arie de acoperire a suprafeței Pământului mică, fiind necesar astfel un număr mai mare de sateliți.

Alți 137 de sateliți au o orbită medie (medium Earth orbit – MEO), cuprinsă între 2000 și 35786 km. Majoritatea acestora sunt sateliți de navigație (GPS, Glonass, Galileo), comunicații și observații asupra mediului. Perioada de rotație a acestor sateliți are valori de peste două ore, dar mai mică de 24 de ore.

58 de sateliți au orbite eliptice. Având o excentricitate mare, aceștia sunt folosiți în comunicații ce acoperă zonele de latitudini mari ale Pământului.

În sfârșit, 560 de sateliți sunt geostaționari (geosynchronous equatorial orbit – GEO). Aceștia au o orbită circulară geosincronă, la o altitudine de 35786 km deasupra Ecuatorului și se rotesc în sensul de rotație diurnă a Pământului, astfel că, pentru un observator de la sol, ei apar ca fiind nemișcați, într-o poziție fixă pe cer. Ei au avantajul că, pentru a recepționa semnalele de la ei, antenele de la sol nu trebuie să să rotească, ci păstrează permanent aceeași orientare.
În 1966, doar SUA, URSS, Canada, Marea Britanie, Franța și Italia dețineau sateliți plasați pe o orbită circumterestră; în prezent, doar câteva state nu dețin/operează sateliți, majoritatea acestora fiind țări africane. Din Europa, doar statele fostei Iugoslavii (Slovenia, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord), Albania, Moldova, Slovacia, Letonia și Estonia nu dețin/operează sateliți artificiali ai Pâmântului.