Echinocțiu (equinox în engleză, équinoxe în franceză) este cuvântul zilei.
Are două semnificații. Prima este cea astronomică, mai puțin
cunoscută, în care echinocțiu definește cele două puncte de pe bolta
cerească, unde Ecuatorul ceresc intersectează ecliptica (orbita aparentă
descrisă de Soare în mișcarea lui anuală aparentă pe sfera cerească). Cele două
puncte se numesc punctul vernal, respectiv punctul autumnal. Merită precizat că vernal vine tot din latină, unde ver înseamnă primăvară.
A doua semnificație este mult mai cunoscută, pentru că, nu-i
așa, toată lumea a învățat în gimnaziu despre echinocțiul de primăvară și cel
de toamnă.
Dar câți dintre noi își mai aduc aminte ce semnificație au cele
două echinocții?
Ei bine, aceasta e simplă: echinocțiu înseamnă una din cele
două zile (21 martie și 23 septembrie), când Soarele traversează Ecuatorul și
durata zilei este egală cu cea a nopții, în orice punct de pe Pământ.
Dar de unde vine acest cuvânt? Ca multe altele, din latină,
unde aequus înseamnă egal și nox, noapte.
Echinocțiul de primăvară marchează în emisfera nordică
începutul primăverii astronomice; Soarele se mișcă spre nord și, la trecerea peste
Ecuator, razele sale cad perpendicular pe suprafața Pământului. Echinocțiul de
toamnă marchează în emisfera nordică începutul toamnei astronomice. Evident, în
emisfera sudică, lucrurile stau exact invers.
Deci, de mâine, în emisfera nordică, zilele vor crește în
durată, până la solstițiul de vară (21 iunie), când vor începe să descrească în
durată până la echinocțiul de toamnă (23 septembrie), când durata zilei o
egalează pe cea a nopții și, în continuare, până la solstițiul de iarnă (21
decembrie), când durata zilei este cea mai mică.
O ultimă precizare trebuie făcută: echinocțiile și solstițiile
pot fluctua, ca dată, în jurul celor precizate mai sus. De ce, asta e o altă
poveste…
