Clădirile ciudate ale Rotterdamului

    Rotterdamul cred că ţine să fie cel mai nonconformist oraş olandez (olandezii fiind, toţi, nişte nonconformişti). Şi ca să vă demonstrez că este aşa, celor care nu aţi ajuns încă pe-acolo, am să refac traseul prin cele mai pitoreşti locuri ale oraşului, însoţit de fotografiile atașate.
    Am ajuns în Rotterdam dimineaţa devreme şi am parcat maşina într-o parcare subterană chiar în centru (asta pentru că programasem GPS-ul să mă ducă în „city center”), în Schouwburgerplein şi, încă de la ieşire, am fost surprinşi de aspectul locului (vedeţi primele fotografii). Piaţa în care ne aflam era „pardosită” cu lemn şi, spre capătul opus, din această pardoseală ţâşneau jeturi de apă. Pe o latură cu construcţii mai puţin înalte atârnă nişte „macarale”, în fapt nişte braţe articulate hidropneumatice, care poartă proiectoare, pentru spectacolele care au loc aici. Este de fapt locul pentru „going out”, pentru că aici se află şi mai multe săli de spectacole şi cinema.
    Ceva mai încolo se află Gara Centrală, un complex Shoping Center, şi mai multe hoteluri amplasate în zgârie-nori. Am ales să ieşim din această piaţă prin strada comercială şi pietonală Zoutmanstraat, unde am remarcat sistemul de iluminare şi am ajuns exact în faţa Primăriei. Am continuat plimbarea pe Coolsingel spre intersecţia Hofplein, unde ne-am oprit la Centrul de Informaţii Turistice (sunt mai multe, dar oriunde, cei de acolo sunt gata să-ţi dea orice informaţie doreşti, îţi pun la dispoziţie gratuit hărţi ale oraşukui şi-ţi explică, în funcţie de timpul pe care îl ai la dispoziţie, ce poţi vedea). Peste drum, zona este dominată de Hollywood Music Hall.
    Revenim pe Coolsingel, trecem de Primărie şi mergem mai departe, spre Beurs WTC Congress & Event Center, unde admirăm zona. Facem apoi la stânga, pe Hoogstraat şi trecem prin zona comercială, unde constatăm cu oarecare surprindere că au şi ei magazine cu mărfuri chinezeşti la un euro. Mă opresc să cumpăr nişte baterii, pentru că uitasem să încarc acumulatorii aparatului de fotografiat. Mai târziu aveam să constat că un euro dai, nici atât nu face, pentru că bateriile respective s-au descărcat foarte repede. Noroc că am luat mai multe.
    Continuăm pe Hoogstraat, până la Sint-Laurenskerk, o biserică foarte frumoasă, pusă însă în umbră de clădirile din jur (şi se mai construiesc încă). În apropiere, un loc de joacă pentru copii, cu chestii din acelea gonflabile (gratuit, nu cu bani, ca cele de pe la noi). În aceeaşi zonă larg deschisă, dăm peste o altă construcţie nonconformistă, este Biblioteca Centrală. Tot acolo, tot felul de locuinţe, care mai de care mai spectaculoase. De partea cealaltă, un pic mai departe, se construieşte de zor.
    Şi, în sfârşit, ajungem la celebrele Kijk Kubus, care sunt apartamente ceva mai speciale, cumpărate sau închiriate la preţuri piperate. Zăbovim puţin în zonă, unde este şi o staţie de metrou, trecem apoi pe sub cuburi şi ajungem în port. Asta e un fel de-a spune, pentru că Rotterdamul are cel mai mare port din lume, iar noi ajunseserăm într-un colţişor al acestuia, pe marginea unuia dintre multele canale care îl compun. Admirăm vaporaşele ancorate la ţărm şi regretăm că nu avem mai mult timp, să vizităm în apropiere Muzeul Marinei.
    Trebuie să spun că, până aici, am urmat, cu o oarecare aproximaţie, traseul recomandat de cei de la punctul de informaţii turistice, traseu de altfel marcat pe harta pe care aceştia ne-au dat-o.
    Fac aici o mică digresiune. În legătură cu traseul, am constatat că tot mai multe oraşe care se respectă marchează pe harta turistică un traseu, sau mai multe, recomandate pentru un circuit pietonal care să cuprindă cele mai importante obiective de vizitat. În general, eu le-am urmat sfatul, pentru că, nu-i aşa, cine să ştie mai bine decât cei care locuiesc acolo, cum e mai bine?
    Tot în această paranteză, recomand turiştilor pe cont propriu, mai ales când trec printr-un oraş unde nu intenţionează să stea mai mult de o zi şi, deci, nu au cazare la un hotel de acolo, să treacă de la început pe la un punct de informare turistică, de unde vor obţine informaţii utile şi nu vor risca să rateze din necunoaştere obiective pe care apoi, ajunşi acasă şi navigând pe Internet, să regrete că nu le-au vizitat. Măcar, dacă se întâmplă acest lucru (şi, cu siguranţă că se întâmplă, niciodată nu avem suficient timp), să o pună pe seama timpului limitat!
    Cum spuneam, până aici am urmat traseul recomandat de pe harta Rotterdamului. Ne aflam, deci, în apropiere de Kijk Kubus, pe terasa restaurantului Stockholm, lângă restaurantul mexican Popocatepetl, la marginea golfuleţului Oude Haven. De aici, am făcut o abatere de la traseu, care continua, fără a trece pe la podul Willem, pe Wijnhaven şi Leuvenhaven, pentru a ajunge la intersecţia cu Willemskade, la capătul podului Erasmus.
    Noi am trecut întâi să vedem mai de aproape Willemsbrug (vedeţi şi pozele făcute acolo) şi am luat-o apoi direct pe faleză, pe Boompjeskade. Şi nu am regretat. De-a lungul falezei este amenajat în aer liber Vlaagen Museum (Muzeul steagurilor), de fapt o succesiune de catarge pe care sunt arborate aproximativ 160 de steaguri ale ţărilor care sunt reprezentate în populaţia Rotterdamului. Evident, era şi drapelul românesc, ca şi cel al Moldovei.
    La capătul falezei se află un obelisc ridicat în memoria cetăţenilor oraşului care şi-au pierdut viaţa în timpul celui de-al doilea război mondial. De aici, ajungem la podul Erasmus, cu arhitectura-i inconfundabilă. Zăbovim un pic prin zonă, pentru a admira operele de artă modernă stradală şi construcţiile impunătoare şi nonconformiste, dintre care, în mod deosebit, se remarcă Golden Tulip Rotterdam Centre, un hotel de 4 stele cu o arhitectură ce aminteşte de un turn de control al unui aeroport, sau de centrul de comandă al unui uriaş vapor. Vremea este splendidă, este soare, dar nu foarte cald.

    Pornim apoi pe Westzeedijk, spre Euromast, unde trăim senzaţii de nedescris.

    Traseul de întoarcere ne duce pe lângă Complexul Erasmus, care cuprinde Universitatea Erasmus, Erasmiaans Gymnasium (una dintre cele mai vechi şcoli din lume, fondată în 1328) şi Centrul Medical Erasmus. Urmează apoi Museumpark, în care se află un complex muzeal, alcătuit din Kunsthal Rotterdam (săli de expoziţii temporare), Museum Boijmans Van Beuningen (Muzeul de artă clasică şi modernă) şi Natuurhistorisch Museum. Tot aici se află Institutul Olandez de Arhitectură şi, bineînţeles, un restaurant, De Harmonie.
    Ajungem, în sfârşit, după o zi minunată, dar obositoare, la parcarea din Schouwburgerplein. Deşi oboseala îşi spune cuvântul, mai avem ceva drum de făcut, pentru că, în drumul spre Bruxelles, am ales să ne oprim peste noapte undeva, la Hotel Heere (vi-l recomand), dintr-un sat, lângă Breda.

Prima întâlnire cu Pathe Schouwburgplein (în traducere liberă, Piaţa Orăşenească de Spectacole Pathe)

Hotelul Westin Rotterdam, văzut din Schouwburgplein

O imagine mai largă, în care se vede şi Concert en Congresgebouw de Doelen

De partea opusă, sala de spectacole Rotterdamse Schouwburg

Strada pietonală şi comercială Korte Lijbaan. În fundal, turnul Primăriei. În prim plan, un stâlp de iluminat ecologic (ziua captează energia solară, o înmagazinează şi noaptea o redă sub formă de lumină stradală)

 

Peste tot, în Rotterdam, întâlnim opere de artă stradale

Primăria

Primăria. În dreapta, turnul verzui este World Trade Center-ul Rotterdamului

Intersecţia Hofplein şi Hollywood Music Hall

 

Operă de artă sau mobilier stradal, în intersecţia Hofplein

Tot o operă de artă

Zgârie-nori pe Coolsingel

Intrarea la Beurs WTC Congress & Event Center

Zona comercială de la WTC

Zona comercială de la WTC

Beurs WTC Congress & Event Center

Zona comercială de la WTC

Zona comercială de la WTC

 Zona comercială de la WTC

Zona comercială de la WTC

Până şi clopotniţele bisericilor sunt nonconformiste

Sint-Laurenskerk. Turla bisericii era în renovare

Tot Sint-Laurenskerk. În spate se vede WTC

Biblioteca Centrală

Clădire de locuinţe lângă Biblioteca Centrală

Spaţiu de joacă pentru copii

Combinaţie dintre modern şi clasic

Alte clădiri din zona Bibliotecii Centrale

Biblioteca Centrală

Alte clădiri din zona Bibliotecii Centrale

Complex de locuinţe din zona Bibliotecii Centale. În fundal, celebrele Kijk Kubus

Alţi zgârie-nori, peste drum de Kijk Kubus

Kijk Kubus

Kijk Kubus

Un colţ al marelui port Rotterdam, văzut de la o terasă. În fundal, podul Willems (Willemsbrug)

Un canal din portul Rotterdam

O imagine din acelaşi colţ de port. În fundal restaurantul Elit.

Alte clădiri nonconformiste, pe Boompjes, în apropiere de Willemsbrug

În dreapta, Golden Tulip Rotterdam Centre

Obeliscul ridicat în memoria victimelor celui de-al doilea război mondial

Din nou, podul Erasmus. În prim-plan, o altă operă de artă stradală.

Asta e o margine din Museumpark. În iarbă, nişte iepuri uriaşi.

O altă operă de artă stradală din Rotterdam. Nu ştiu ce reprezintă, dar mi-au trecut prin minte tot felul de presupuneri. Nu-i aşa că şi vouă vă stimulează imaginaţia?

Euromast - senzaţii tari

    Dacă aveţi drum la Rotterdam, nu rataţi ocazia de a urca în turnul Euromast, vă asigur că nu veţi regreta.
    Euromast ("mast" = "catarg", în engleză) este un turn din Rotterdam construit între 1958 şi 1960, pentru expoziţia internaţională de flori şi grădinărit, Floriade 1960. Este construit din beton, are diametrul interior de 9 metri şi o grosime a pereţilor de 30 cm. Pentru stabilitate, are la bază un bloc de beton de 1900 tone. Dispune de o platformă de observare (de unde sunt făcute majoritatea fotografiilor alăturate), la înălţimea de 96 m. Aici sunt şi două restaurante. Construcţia iniţială avea doar 101 m, dar în 1970 s-a adăugat aşa-numitul Space Tower, care i-a dat un plus de încă 85 m.
    La 32 m se află o platformă ce reproduce platforma de pe catargul unei corăbii (numit[, ]n termeni de specialitate, gabie) şi în care se găsesc sisteme de navigaţie, astfel încât vizitatorul îşi poate face o imagine despre navigaţia pe mare.
    Platforma de la 100 de m (crows nest, cum îi spun administratorii turnului) are o greutate de 240 tone. La ea se ajunge cu un lift care urcă în 30 de secunde.
    De pe această platformă se poate vedea panorama întregului oraş, pe marginea balustradei, spre fiecare direcţie, fiind plăcuţe care dau explicaţii despre obiectivele plasate pe acea direcţie.
    Într-o zi senină, vizibilitatea ajunge până la 30 km.
    Vârful turnului reprezintă punctul cel mai înalt din Olanda.
    Dar ce este cel mai spectaculos, pe turnul suplimentar, adăugat ulterior, se găseşte Euroscoop, un lift rotitor, sub forma unui inel, care urcă de la crows nest până în vârf, având totodată o mişcare de rotaţie în jurul axei verticale a turnului. Pereţii euroscoop-ului sunt din sticlă, iar în podea sunt plasate hublouri, pentru cei care nu au rău de înălţime şi pot privi spre solul aflat la 200 m mai jos. Aşa că, pentru câteva minute, poţi sta pe banchetă şi poţi admira priveliştea ca-n palmă a Rotterdamului şi împrejurimilor sale.
    Dacă nu sunteţi prea zgârciţi, puteţi adăuga vreo 3 euro la cei 8,7 euro, cât costă de persoană adultă accesul în turn şi căpătaţi un audioghid (ştiţi, chestia aia ca o telecomandă şi cu căşti) care, într-o limbă de circulaţie internaţională la alegere, vă dă toate explicaţiile de care aveţi nevoie.
    Deci, nu rataţi turnul Euromast, dacă aveţi drum prin Rotterdam. Îl găsiţi pe Westzeedijk, la marginea parcului Het. Apropo, dacă tot aţi ajuns aici, daţi o tură şi prin parc. Merită!

 Imagine de-a lungul străzii Westzeedijk, spre turnul Euromast. Din acesta se vede, chiar în centrul fotografiei, doar antena TV.

Imagine din turn. Se vede podul Erasmus, cu o arhitectură inconfundabilă.

Imagine din turn spre portul Rotterdam, cel mai mare din lume

Imagine din turn spre centrul oraşului. În stânga se vede platforma montată pe turn pentru sporturi extreme (alunecare pe frânghie sau coborâre în rapel)

O altă vedere spre portul Rotterdam

Aceeaşi imagine spre Erasmusbrug (podul Erasmus), de data asta din Eoroscoop. Chiar în mijlocul fotografiei, la capătul peinsulei, se află hotelul New York (clădirea mică, maro, dintre cele două turnuri; cel din stânga, de fapt două turnuri lipite, aparţine tot hotelului)

Tot o imagine din Euroscoop, în care se vede vasul de pasageri SS Rotterdam, cunoscut şi sub numele de „The Grande Dame”.

O parte din portul Rotterdam, văzut din Euroscoop

Vedere din Euroscoop, spre baza turnului

Het Park, văzut din Euroscoop

Trakai, istorie şi agrement

    Oraşul Trakai se află la 28 km vest de Vilnius, între trei lacuri.     

Pe lacul Galvė se află Insula Castelului ...

Aceasta este cel mai important şi cel mai popular loc turistic şi de agrement din Lituania. 

Castelul a fost construit în 1321 în timpul regelui Gediminas, în mai multe etape. Incepand din secolul al XV-lea, când a fost reconstruit de ducele Vytautas, el a fost folosit ca palat rezidential de regii lituanieni. 

În secolul al XVI-lea, castelul a pierdut din importanţă şi a început să se degradeze. În secolul al XVIII-lea, castelul a fost folosit ca închisoare. 

Mai târziu, a fost distrus, rămânând din el doar câteva resturi de turnuri şi ziduri. La începutul secolului al XX-lea s-a lansat o renovare completă. Între 1929-1939 s-a restaurat o primă parte a castelului. După al doilea război mondial, reconstrucţia a fost reluată şi finalizată începutul anilor '90. 

Castelul are zidurile din cărămidă roşie, iar cel mai înalt turn are 33 m înălţime. 

O caracteristică interesantă este sistemul de încălzire. Aceasta se face cu abur, adus în fiecare cameră printr-un sistem original de canale în pereţi. În prezent, castelul găzduiește un muzeu despre istoria Lituaniei şi o expoziţie de obiecte vechi. În curtea castelului se organizează concerte. Există şi în castel o sală de concerte.
    În jurul insulei castelului este amenajată o zonă turistică, unde sunt multe restaurante. Se poate face plajă, pescuit, înot, yahting, camping.
    În fiecare an, în iunie are loc regata internaţională Amber Oars.

Ca să vă faceți o idee despre configurația locurilor, dați un clic, aici.

Prețiozitatea în vorbire, izvorâtă din prea puțină cultură și necunoașterea limbii

În ultimul timp tind să se impună tot felul de termeni, proveniți din engleză, ca urmare a necunoașterii suficiente a limbii române de către cei care sunt puși în situația de a traduce din engleză în română. Aceștia se încadrează perfect în categoria de barbarisme, adică termeni împrumutați dintr-o limbă străină fără a fi necesar acest lucru. 

Să începem cu deja bine-cunoscutul brand. Până de foarte curând, toate dicționarele dădeau ca singur sens al acestui cuvânt aruncător de mine, având ca origine numele inventatorului german al acestei arme, Brandt. Abia DEX, ediția din 2009 dă ca al doilea sens al cuvântului ”marcă de produs a unei firme renumite”. Aici însă sunt și câteva lucruri discutabile. Autorii dicționarului respectiv precizează că pronunția este ”brend”, așa cum se pronunță (aproximativ) în engleza americană, dar nu și în engleza britanică. Oricum, dacă admitem pronunția americană, nu am avea niciun motiv să scriem cuvântul altfel decât așa cum se pronunță.

Un alt exemplu este a focusa – focusare, care tindă să înlocuiască mai vechiul a focaliza – focalizare, provenit din franceză. Termenul apare în Dicționarul de neologisme din 1987 și în Marele dicționar de neologisme, din 2000. Interesant este că acesta din urmă preia inexactitatea din primul, dând ca origine a cuvântului termenul din limba germană fokussieren, când e evident că prezența sa în vorbirea curentă este datorată limbii engleze. În plus, nu se amintește nimic de faptul că termenul provine de fapt din latină.

Tot în ultimul timp, a apărut termenul capabilitate, folosit cu sensul și în loc de capacitate. Influența limbii engleze este evidentă.

Din categoria termenilor apăruți din incapacitatea de a găsi termenii potriviți în română la traducerea din engleză face parte și preconcepție, în loc de prejudecată. Interesant este că dicționarele mai vechi dau acest termen ca având originea în limba franceză. La fel, avem a monitoriza, cu sensul de a supraveghea, termen deja existent în limba română, dar cu un sens mult mai restrâns. Sensul a urmări cu atenție, a supraveghea nu este amintit încă nici măcar în cele mai noi dicționare, dar cuvântul este folosit cu acest sens în vorbirea curentă și în presa scrisă.

Alte exemple de același fel sunt oportunitate, cu sensul de ocazie și instant, cu sensul de instantaneu.

Cu totul alta este situația când barbarismele vin cu un alt sens, decât cel deja existent în limba română. Astfel, termenul locație, cu sensul inițial de închiriere, sens pe care îl are și în franceză, de unde a fost împrumutat, este folosit din ce în ce mai des cu sensul de localizare, sens în care cuvântul este folosit în engleză. De asemenea, patetic, împrumutat din franceză și folosit cu sensul de mișcător, emoționant, duios, este folosit din ce în ce mai des cu sensul de jalnic, demn de milă, ca în engleză.

Termenul a aplica, cu sensul de a concura, a se înscrie la un concurs, o selecție, nu poate fi însă încadrat alături de exemplele de mai sus. El este, de fapt, un calc lingvistic, provenit tot din engleză.

Ar mai fi de amintit (fenomen mai vechi) tendința de contopire a sensurilor unor perechi de cuvinte, cum ar fi răspundere - responsabilitate, deși e evident că primul termen semnifică acțiunea în sine, în timp ce al doilea doar potențialitatea acesteia.

Mai trebuie remarcat un lucru evident: toți acești termeni amintiți mai sus, ca și mulți alții din aceeași categorie își au originea în limba engleză, unde, la rândul lor, au fost împrumutați din franceză, fiind de fapt de origine latină. Asta explică și faptul că există deja un echivalent sau un cuvânt asemănător în limba română, provenit fie direct, din latină, fie indirect, prin împrumuturi din franceză, sau italiană.

Oricum însă, un lucru este cert. Odată pătrunși în dicționare, termenii respectivi au fost oficializați (chiar dacă, după părerea mea, procesul a fost cam grăbit) și nu se mai poate face nimic.