Ăsta e defectul lui: e mojic şi n-are manere

Acum câtva timp m-am dus la poştă să pun un colet. În timp ce completam formularele, un individ aflat la unul din ghișee începe să ţipe vehement şi să-i adreseze oficiantei tot felul de cuvinte şi expresii "tari", dintre care o citez doar pe cea mai "soft":
Cine o fi prostu' care te-a pus aici, că nu ești în stare de nimic!
Ce se întâmplase? Individul făcuse o operațiune (nu ştiu exact ce) pentru care trebuia să plătească 3 lei. Oficianta i-a cerut banii, la care el a replicat că i-a dat deja 10 lei. Oficianta a negat şi de aici a început toată tărășenia.
Individul o ţinea una şi bună: Păi ce, eu sunt tâmpit, să nu știu ce fac? Ţi-am dat 10 lei. Am avut de dimineaţă 100 de lei, am cumpărat de 13 lei ceva de la magazinul alimentar şi am venit încoace. Totul asezonat cu expresii dintre cele mai colorate.
La un moment dat, oficianta exasperată şi cu lacrimi în ochi spune:
Uite, fac monetarul şi vă arăt că nu am în plus niciun leu.
Fă-l! replică mocofanul.
Biata femeie se apucă şi numără banii, arătâdu-i pe calculator cât ar trebui să aibă în sertar, conform operaţiunilor făcute până atunci (noroc cu tehnica asta modernă!) şi, bineînţeles, constată că are exact banii corespunzători.
Prinzând curaj, îi spune şi ea:
Dar de ce nu vă număraţi şi dumneavoastră banii?
Uite, îi număr. Uite, vezi, am 87 de lei.
Păi, aţi spus că aţi cheltuit 13 lei.
Da, am cheltuit. Şi ce-i cu asta?
Păi atunci, de unde mai aveţi 87 de lei, dacă mi-aţi mai dat şi mie 10?
Se lasă o tăcere profundă. Nu pentru mult timp, pentru că individul îşi revine repede şi începe o altă serie de invective la adresa oficiantei.

Tu m-ai ameţit, că nici nu am mai ştiut ce fac.
Păi bine dom'le, nu dumneata ziceai că nu eşti tâmpit, că ştii ce faci?, zice cineva exasperat. În plus, nici nu aveai voie cu căţelul aici.
Individul se întoarce spre cel care cutezase să-l critice şi-i aruncă cu dispreţ replica:
Câinele meu este mai demn de respect decât tine!
Nu ţi-e ruşine, domnule să vorbeşti aşa cu cineva mai în vârstă? îl apostrofează o doamnă mai corpolentă ...
Nu stau de vorbă cu cetaceele! aruncă peste umăr individul şi, cu o ultimă privire plină de dispreţ, întoarce spatele tuturor şi pleacă.
...
Sunt unii oameni care, prinşi cu mâţa în sac, în loc să-şi ceară scuze, tot ei se revoltă şi acuză pe alţii.
Şi dacă unui astfel de individ îi atragi atenţia, replica vine prompt, a la Caragiale:
Vezi, ăsta e defectul tău: eşti mojic şi n-ai manere.