Zagreb, oraşul albastru

Da, plava grad, oraşul albastru, aşa le place locuitorilor Zagrebului să-şi "alinte" oraşul. Pentru că albastrul este culoarea oraşului. Albastrul este pe emblema oraşului, albastre sunt tramvaiele, autobuzele şi funicularul, albastre sunt şi apele râului Sava, ce străbate oraşul, albastrul este şi culoarea celui mai titrat club de fotbal croat, Dinamo Zagreb.

Cum drumul nostru spre Poreč de la sfârşitul lui august 2010, trecea şi pe lângă capitala croată, nu puteam rata ocazia unei vizite în acest frumos oraş. Aşa că am plecat cu o zi mai devreme, zi pe care am destinat-o vizitării oraşului albastru. Ziua a fost de fapt o după-amiază şi dimineaţa ce i-a urmat.

Imediat ce am ajuns la hotelul Zagreb, am luat o hartă de la recepţie şi am pornit spre centru. La indicaţiile recepţionistei, am plecat cu maşina.

Dacă vreţi să faceţi acelaşi lucru, trebuie să aveţi mare grijă unde şi cum vă lăsaţi autoturismul, pentru că, la fel ca în orice altă ţară civilizată şi în Zagreb parcarea este foarte bine reglementată. Sunt multe locuri de parcare (chiar şi câteva parcări subterane), dar aveţi grijă să parcaţi numai în locurile permise, marcate foarte clar, altfel riscaţi să vi se ridice maşina şi ştiţi ce înseamnă asta. Apoi, după ce aţi găsit un astfel de loc de parcare, trebuie să puneţi la loc vizibil, pe bordul maşinii, un tichet pe care îl puteţi cumpăra de la orice chioşc de ziare, valabil o oră, sau două, pe care trebuie să bifaţi anul, ziua, luna, ora şi minutul de la care începe valabilitatea tichetului. Şi să nu vă gândiţi să puneţi, să zicem, o jumătate de oră în plus, pentru că în acest tip aveţi toate şansele ca nişte tineri, purtând ecusonul primăriei, să treacă şi să observe acest lucru, pentru că patrulează mereu. Sancţiunea este, de asemenea, ridicarea maşinii, sau, pentru localnici, o amendă.
Eu am plătit pentru o oră de parcare în centru (mai la periferie este mai ieftin) 12 kune, aproximativ 7 lei, cam mult, e drept, dar, vorba aia: dai un ban, dar stai în faţă. La noi, în Piteşti e doar 1 leu ora de parcare şi nici pe ăla unii, destul de mulţi, nu se-ndură să-l dea.

Banca Naţională a Croaţiei, din capătul străzii Jurišičeva

Strada Jurišičeva, o stradă pietonală, pe care totuşi circulă şi tramvaiul

Ei bine, am parcat maşina pe strada Jurišičeva, în apropierea pieţei Hrvatskih Velikana (pentru că aici sunt câteva bănci şi trebuia să scot bani de la un bancomat) şi am pornit spre primul obiectiv şi cel mai important din Zagreb: piaţa principală a oraşului, piaţa Ban Josip Jelačić, numită aşa după un conte croat, din secolul al XIX-lea. Cândva piaţă de mărfuri, acum ea este locul de întâlnire al tinerilor, dar şi al celor mai în vârstă şi loc de desfăşurare a unor manifestări culturale şi sportive, dintre care cea mai importantă este Festivalul Internaţional de Folclor, care are loc în fiecare vară.

Piaţa Ban Josip Jelačić. În faţă, sub nivelul pieţei, fântâna Mandusevac

În mijlocul pieţei, se înalţă semeaţă statuia ecvestră a banului Josip Jelačić, amplasată aici în 1886. Într-o noapte din 1947, statuia a fost înlocuită cu cea a lui Marx şi Engels, iar piaţa a căpătat un nou nume, Piaţa Republicii. După proclamarea statului independent Croaţia, în 1991, piaţa a revenit la vechiul nume şi statuia banului  Josip Jelačić a fost restaurată şi repusă în drepturi.

Statuia ecvestră a banului Josip Jelačić

Alături se află o fântână, Mandusevac, despre care există şi o legendă, care îi explică numele, dar şi pe cel al oraşului.

Se spune că un prinţ se întorcea de la luptă, obosit şi însetat (dar, bineînţeles, victorios). Trecând pe lângă izvorul care se afla pe locul unde acum este fântâna Mandusevac, a văzut alături o fată, pe nume Manda, căreia i-a cerut puţină apă. Aceasta i-a dat să bea dintr-un polonic, zagrabiti în limba croată. De atunci, fântâna se cheamă Mandusevac (de la Manda) şi oraşul, Zagreb (de la  de la zagrabiti). E doar o legendă, dar e simpatică, nu?

Fântâna Mandusevac, din piaţa Ban Josip Jelačić

Strada Ilica formează latura de sud a pieţei şi în colţul de sud-est al acesteia se află şi Centrul de Informaţii Turistice, unde vă puteţi informa asupra obiectivelor turistice de vizitat în Zagreb, sau asupra posibilităţilor de cazare şi din faţa căruia puteţi lua un trenuleţ (evident, albastru), cu care să faceţi turul oraşului.

În faţa Centrului de Informaţii Turistice, trenuleţul care face 
turul oraşului este albastru, ca şi tramvaiul din spatele lui.

Piaţa Ban Josip Jelačić se află la baza celor două dealuri, Gradeč şi Kaptol, despărţite de faimoasa stradă Tkalčićeva, care  porneşte spre nord din colţul de nord-vest al pieţei şi pe care se află numeroase cafenele, pe terasele în cascadă, precum şi centrul comercial Cascade. Cândva, acum vreo câteva sute de ani, pe locul unde se află acum strada Tkalčićeva curgea un pârâu, Medveščak, care separa cele două aşezări (se pare celtice, la origine), până când acestea s-au unit şi au format oraşul Zagreb. De fapt, pârâul curge şi acum, dar pe sub stradă şi se varsă în Sava.

Pe cele două dealuri se află Oraşul de Sus, Gornji Grad, cu aer de Ev Mediu, cu străzi pietruite şi case vechi.

Cum se lăsa seara, pentru moment ne-am mulţumit cu plimbarea pe dealul Kaptol.

Vedere pe strada Bakačeva, spre Catedrala Adormirea Maicii Domnului

Din piaţa Ban Josip Jelačić am urcat pe strada Bakačeva şi, după ce am intrat în câteva magazine de suveniruri (mai erau şi câteva restaurante care ne făceau cu ochiul), am ajuns într-un scuar, pe a cărei latură estică se înalţă impunătoare, Katedrala Marijia Uznesenja.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului

În mijlocul scuarului se află o fântână, cu o coloană, având în vârf statuia Fecioarei, ridicată, pe la 1873, în semn de mulţumire, pentru că Zagrebul scăpase de ciumă.

Coloana având în vârf statuia Fecioarei

După distrugerea suferită într-un cutremur de la sfârşitul secolului al XIX-lea, catedrala, datând încă din secolul al XII-lea, a fost reconstruită în forma actuală în stil neo-gotic, cu două turnuri înalte de 105 m. Palatul episcopal de alături adăposteşte o importantă colecţie de obiecte bisericeşti şi de artă.

Katedrala Marijia Uznesenja

Katedrala Marijia Uznesenja. Vedere din spate

Am încheiat seara pe o terasă, unde am încercat ceva tradiţional, štrukle, care este un fel de plăcintă, doar că e fiartă şi apoi prăjită cu pesmet şi umplută cu diverse, astfel că poate fi sărată, sau dulce şi poate fi servită ca aperitiv, fel principal, sau desert. Mie nu-mi place plăcinta cu carne aşa că am luat cu brânză. E ca un fel de ştrudel, numai că era mai mare şi, parcă, mai bună.

Ne-am întors la hotel, dar a doua zi, duminică dimineaţă, am reluat plimbarea prin Zagreb. Cum în Gornji Grad nu prea sunt locuri de parcare (este totuşi o parcare subterană), am lăsat maşina într-o parcare din faţa Teatrului Naţional şi am pornit pe jos.

Teatrul Naţional, având în faţă statuia Zdenac života

Am trecut pe strada Nikola Tesla, unde se află şi statuia marelui inventator pe care şi-l revendică patru naţii: sârbii, pentru că, spun ei, era sârb, tatăl fiind preot ortodox, croaţii, pentru că s-a născut în satul Smiljan, din Croaţia de azi, românii, pentru că ar fi fost de origine istro-română şi americanii, pentru că mai mult de jumătate din viaţă şi-a petecut-o în Statele Unite, unde a şi căpătat cetăţenia, în 1891.

Statuia lui Nikola Tesla, de pe strada cu acelaşi nume

De aici intrăm pe o stradă cu terase şi restaurante, care ne duce în Trg Petra Preradovića (trg înseamnă în croată piaţă). Aici se află Srpska pravoslavna crkva (Biserica ortodoxă sârbă), o frumoasă biserică, cu hramul Sf. Petru, pe care merită să o vedeţi când ajungeţi la Zagreb.

Biserica ortodoxă sârbă

Biserica ortodoxă sârbă. Interior

Ieşim pe Ilica şi, perpendicular pe ea, intrăm pe o străduţă scurtă, Tomićeva, la capătul căreia se află cel mai scurt funicular din Europa, Zagrebačka uspinjača.

Zagrebačka uspinjača

Pe lângă funicular, pentru nesedentari, sunt şi scări

De o parte şi de alta sunt scări, care duc şi ele pe Strossmayerovo šetalište, Promenada Strossmayer, de unde avem o frumoasă privelişte a Zagrebului.

Vedere de pe Promenada Strossmayer spre Zagreb

Aici se află şi Turnul Lotrščak, un turn medieval, de unde, în fiecare zi, la amiază, se trage o lovitură de tun, în amintirea generozităţii regelui ungur Bela al IV-lea, care, pe la mijlocul seolului al XIII-lea, fugind de tătari, a găsit adăpost în Zagreb, drept pentru care a oferit oraşului statutul de oraş regal liber.

Turnul Lotrščak

Dincolo de turn se intră într-o piaţetă, Katarinin Trg, în estul căreia se află Crkva sv. Katarine, Biserica Sf. Ecaterina, o frumoasă biserică în stil baroc.

Katarinin Trg şi Crkva sv. Katarine

Din Katarinin Trg, urcăm mai departe, pe strada Ćirilometodska.

Strada Ćirilometodska şi biserica sf. Ciril şi Metodiu

Pe dreapta se află palača Keglević. Simon Keglević a fost un căpitan al lui Matei Corvin, scutit de acesta de a plăti taxe, pentru faptele de arme. Clădirea aparţine acum Universităţii din Zagreb. Pe stânga străzii se află biserica sfinţii Ciril şi Metodiu, Muzeul Croat de Artă Naivă şi Stara Vijećnica, vechea primărie.

Muzeul croat de artă naivă

 La capătul străzii, se intră în Trg Svetog Marka, piaţa Sf. Marcu, în mijlocul căreia se află o frumoasă biserică, Crkva Sv. Marka, construită în stil gotic târziu, dar ale cărei origini datează dinainte de secolul al XIII-lea. Interesant la această biserică este faptul că pe partea sudică a acoperişului de ţiglă emailată sunt reprezentate stema Zagrebului (în dreapta) şi cea a Regatului Unit al Croaţiei, Slavoniei şi Dalmaţiei (în stânga).

Biserica Sf. Marcu, din piaţa cu acelaşi nume

Turla bisericii Sf. Marcu

Pe latura de est a pieţei se află sediul Parlamentului croat, iar pe latura de vest sediul guvernului.

Sediul guvenului croat

Sediul parlamentului croat

...

Am revenit în Donji Grad, Oraşul de Jos, în faţa Teatrului Naţional, din Trg Maršala Tita, Piaţa Mareşal Tito. În faţa teatrului se află două statui: Sfântul Gheorge ucigând balaurul şi Zdenac života, în traducere liberă, Bunătatea vieţii, iar peste stradă,  Facultatea de Drept, a Universităţii din Zagreb (Sveučilište u Zagrebu).

La sud de Teatrul Naţional se află Trg Mažuranića, apoi Trg Marka Marulića, unde se găsesc Facultatea de Inginerie Chimică şi Tehnologie şi Arhivele Statului. Pe partea cealaltă a străzii Antun Mihanović, ce trece pe lângă Arhivele Statului, se află Botanicki Vrt, Grădina Botanică, pe care, din lipsă de timp, nu am mai văzut-o decât în trecere.

De aici, pe aceeaşi stradă Antun Mihanović, dincolo de Grădina Botanică, se ajunge, trecând pe lângă hotelul Regent Esplanade, în piaţa Ante Starčević, unde se găseşte un centru comercial subteran.

Hotelul Regent Esplanade şi scuarul Ante Starčević

În continuare intrăm în Trg Kralja Tomislava, piaţa Regele Tomislav, unde se găseşte a doua statuie ecvestră celebră a Zagrebului, statuia regelui Tomislav.

Statuia ecvestră a regelui Tomislav

Peste drum se află Glavni Kolodvor, Gara Centrală, o frumoasă clădire, în care domneşte o curăţenie desăvârşită.

Glavni Kolodvor, adică Gara Centrală

Piaţa Regele Tomislav este de fapt un parc frumos, în partea de nord a căruia se găseşte Umjetnički paviljon, Galeria de Artă.

Galeria de Artă

La nordul piaţei Regele Tomislav se află scuarul Strossmayer, un alt parc, cu statuia episcopului Strossmayer,, fondatorul academiei şi în nordul căruia admirăm sediul Academiei Croate de Ştiinţe şi Arte, Hrvatska akademija znanosti i umjetnosti.

Statuia episcopului Strossmayer

Academia Croată de Ştiinţe şi Arte

Şi mai la nord, peste strada Andrije Hebranga, se află un alt frumos parc, Zrinjevac, în scuarul Nikola Šubić Zrinski, unde se organizează diferite concerte.

Parcul Zrinjevac, vedere dinspre sud

Când am trecut noi unul tocmai era în pregătire.

Pavilionul din parcul Zrinjevac

Pe latura de nord a parcului se găseşte Meteoroloski stup, Coloana meteorologică, o mică staţie meteorologică, de fora unei cooane cu secţiune pătrată, având pe fiecare din cele patru laturi câte un instrument meteorologic şi date privind vremea în Zagreb: un termometru, un higrometru, un barometru şi un înregistrator combinat al variaţiei în timp a presiunii, temperaturii şi umidităţii. Deşi datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, instrumentele funcţionează foarte bine şi în prezent.

Meteoroloski stup

În jurul parcului se află clădiri foarte frumoase, care adăpostesc Curtea Supremă, Ministerul Afacerilor Externe şi câteva ambasade.

Clădirea Curţii Supreme

Toate aceste parcuri scuaruri şi pieţe, pe care le-am parcurs şi descris pe scurt aici, sunt aşezate în forma literei U, sau a unei potcoave, alcătuind aşa-numita Lenucijeva potkova, potcoava Lenuci, din Oraşul de Jos.

Aici s-a încheiat vizita noastră în Zagreb, fără a mai avea timp să trecem şi prin Novi Zagreb. Oricum, am văzut foarte multe, iar impresia pe care ne-a lăsat-o Oraşul albastru a fost una a unui oraş foarte frumos, foarte curat şi foarte civilizat, cu numeroase obiective turistice, un oraş ce merită vizitat.

Arena Zagreb