Wroclaw, oraşul bisericilor gotice

A doua zi  petrecută în Wroclaw am dedicat-o în principal vizitării bisericilor gotice. Pentru asta, ne-am îndreptat iniţial tot spre Stare Miasto (Oraşul Vechi), dar de data asta am parcat maşina în parcarea subterană situată în vestul acestuia, pe strada Rzeźnicza, pe lângă hotelul de 5 stele Sofitel Old Town. De aici, am făcut câţiva paşi şi iată-ne din nou în Plac Solny. Acum, dimineaţa devreme, piaţa nu era prea animată, doar vânzătorii de flori îşi aranjau marfa pe tarabe. Din păcate, acestea sunt atât de înghesuite, încât mi-a fost imposibil să fac o fotografie cu Mała iglica (Micul Ac), amplasat aici, în centrul Pieţei de Sare, în 1996. Nu ştiu de ce autorul a considerat Micul Ac drept o replică a Acului de la Sala Centenarului, pentru că nu am găsit nimic comun între cele două ace ...

Şi nu mă refer aici la dimensiunea mult mai mică, ci la aspect. Micul Ac este "şerpuit", în timp ce Acul cel mare se înalţă drept spre cer, de parcă ar vrea să ajungă direct la stele ...

Cum spuneam, din cauza tarabelor înghesuite foarte aproape de Micul Ac, mi-a fost imposibil să-i fac acestuia o fotografie, aşa că am renunţat şi ne-am îndreptat spre obiectivul principal pentru care revenisem aici.

În legătură cu Piaţa de Sare, ar mai fi de spus un lucru. Sub jumătatea vestică a pieţei, în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost construit un adăpost antiaerian, folosit şi ca spital. Adăpostul nu este însă vizitabil, la fel cu cel de sub piaţa Primăriei din Stuttgart, deşi cred că nu ar duce lipsă de vizitatori.

Pornim spre nord pe Kiełbaśnicza şi, după câteva zeci de metri, ajungem în scuarul unde se găseşte Bazylika Św. Elżbiety (biserica Sf. Elisbeta), pe care nu o vizitasem în ziua precedentă, pentru că era închisă. De data aceasta ea era deschisă, astfel că am intrat în vechea biserică, ce datează din secolul al XV-lea, pentru a-i admira comorile artistice. Stilul gotic inconfundabil şi zidurile din cărămidă roşie-maronie sunt caracteristicile pe care urma să le constatăm şi la celelalte biserici din Wroclaw.

Turnul bisericii, înalt de 91 m este vizitabil şi porniserăm hotărâţi să urcăm, deşi cele vreo 300 de trepte nu ne încântau câtuşi de puţin. În final am şi renunţat, pentru că am aflat că putem face acelaşi lucru şi la Catedrală, doar că acolo au şi un lift. Aşa că ne-am mulţumit cu vizitarea interiorului bisericii. Fotografiile ataşate vă pot da o idee despre aceasta.

În continuare, ne-am îndreptat spre parcarea unde lăsasem maşina, dar în drum ne-am oprit şi la Starych Rzeźników (Fostele măcelării), de pe strada Jatki.

În timpurile medievale, în Stare Jatki se aflau tarabele măcelarilor din Wroclaw. După 700 de ani, boxele măcelarilor au fost transformate în galerii de artă şi magazine de suveniruri.

Pe străduţa pietruită găsim câteva statui de animale în mărime naturală, turnate în bronz. "Menajeria" este formată din doi porci, o capră, o gâscă, o raţă şi un iepure, alături de care se află o placă, pe care scrie: "În onoarea animalelor destinate sacrificării - din partea consumatorilor". În apropiere găsim şi piticul măcelar ...

Revenim la parcare, ne urcăm în maşină şi pornim spre următorul obiectiv. Traversăm Odra pe Mosty Uniwersyteckie (Podul Universităţii), continuăm pe malul drept al fluviului, pe Bolesława Drobnera, facem la dreapta pe Swietokrzyska şi ajungem în Ostrow Tumski, Insula Catedralei, leagănul oraşului.

Dacă Rynek este inima Wroclaw-ului, Ostrow Tumski poate fi socotit sufletul acestuia. Şi asta nu numai pentru că aici, la sfârşitul secolului al IX-lea s-au aşezat membrii unui trib slav, Slezanie ... locul era ideal ... o insulă între apele Odrei, care, între timp nu mai este (din 1824) o insulă, ci doar o felie de uscat, pe malul drept al fluviului.

Dar mai este un motiv pentru care Insula Catedralei este socotită sufletul oraşului. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului al XIX-lea, zona a fost un teritoriu exclusiv bisericesc. Aşa cum îi spune şi numele, aici se găseşte Catedrala şi aici şi află şi centrul spiritual al Wroclaw-ului şi al Sileziei poloneze. Pe teritoriul fostei insule se găsesc nu mai puţin de cinci biserici gotice, construite în timpuri diferite, cu caracteristici şi dimensiuni diferite, dar toate având zidurile din cărămidă roşie, o particularitate pe care o putem regăsi în întrega zonă a ţărilor baltice.

Cum spuneam, am ajuns pe strada Świętokrzyska, pe latura estică a căreia se află Ogród Botaniczny, Grădina Botanică, pe care, din păcate, nu am mai avut timp să o vizităm. La capătul străzii, am intrat în Piaţa Kościelny, unde am lăsat maşina şi am pornit în explorarea Insulei Catedralei. Chiar în mijlocul pieţei se află Pomnik św. Jana Nepomucena, Monumentul Sfântului Ion din Nepomuk, o minunată sculptură în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, reprezentându-l pe sfântul Ioan din Nepomuk.

Monumentul se află în faţa unei biserici gotice (cum altfel, în oraşul bisericilor gotice ...), Kościół św. Krzyża Wrocław, Biserica Sfintei Cruci, fondată la începutul secolului al XIII-lea. Este prima biserică cu două niveluri din Wroclaw şi arhitecţii sunt unanimi în a considera că ea posedă proporţii ideale. Nu pot contrazice opinia specialiştilor, dar nici nu o pot susţine în lipsa unor cunoştinţe în domeniu, oricum însă biserica este impresionantă, iar interiorul, chiar dacă este un pic cam sobru, auster, te copleşeşte prin dimensiunile ample.

Ceva mai la nord-vest, se află o altă biserică, mai modestă ca dimensiuni şi pe care am putut să o admirăm doar la exterior, Kościół św. Marcina, Biserica Sf. Martin, singura părticică rămasă din vechiul castel regal din secolul al XIII-lea, al dinastiei Piast. Biserica a fost centrul rezistenţei spirituale poloneze în timpul opresiunii naziste, aici slujbele ţinându-se în poloneză până în 1939. Pe o placă montată în stânga intrării în 1995 stă scris:

Jestesmy polakami. Wiara naszych ojcow jest wiara naszych dzieci. Polak polakowi bratem. Co dzien polak narodowi sluzy. Polska matka nasza nie wolno mowic o matce zle.

... ceea ce în traducere aproximativă înseamnă:

Suntem polonezi. Credinţa părinţilor noştri este credinţa copiilor noştri. Polonezul este fratele polonezului. Polonez este acela care îşi serveşte naţiunea. Polonia este mama noastră, nu vorbi de rău despre mama noastră.

Toată admiraţia pentru această naţie, care, chiar şi atunci când a fost îngenuncheată, nu şi-a plecat capul!

Revenim în Piaţa Kościelny şi pornim spre est, de-a lungul străzii Katedralna, la capătul căreia se profilează silueta zveltă a turnurilor gemene ale Catedralei.

Clădirile aflate de o parte şi de alta a străzii sunt sedii ale unor instituţii religioase. Pe partea dreaptă, pe la mijloc, se află Pałac biskupi, Palatul episcopal, sediul oficial al Mitropoliei şi reşedinţa arhiepiscopului de Wroclaw, încadrat de două corpuri de clădire în care se află Papieski Wydział Teologiczny, Facultatea de teologie. Prima clădire este cea a Rectoratului, a doua este fostul Palat episcopal, acum sediul propriu-zis al facultăţii.

La capătul de est al străzii Katedralna intrăm în Piaţa Catedralei, în mijlocul căreia se află, evident, Archikatedra pw. św. Jana Chrzciciela, adică Biserica Catedrală Sf. Ioan Botezătorul, a cărei construcţie a început la mijlocul secolului al XIII-lea şi a continuat timp de cinci secole. Intrarea principală, cea din vest, cu un portic neo-gotic, este monumentală, decoraţiile fiind foarte frumoase. Imensul interior al catedralei adăposteşte piese de valoare inestimabilă, dintre care iese în evidenţă altarul, vechi de aproape 500 de ani, reprezentând scena Adormirii Maicii Domnului. Sunt, de asemenea, numeroase capele, având drept autori artişti italieni, cea mai frumoasă fiind Capela Sfintei Elisabeta, în stil baroc, decorată cu splendide picturi. Orga catedralei este, după numărul tuburilor, cea mai mare din Polonia, până la al doilea război mondial fiind cea mai mare din lume.

Turnul de nord al catedralei, cu înălţimea de 56 m este vizitabil şi, aşa cum spuneam mai devreme, se poate urca cu un lift, contra sumei de 5 zloţi.

În turn este organizată şi o expoziţie cu obiecte aduse din toată lumea (în special din Africa) de misionari ai bisericii catolice.

În vârful turnului se găseşte o platformă de pe care se poate admira în toată splendoarea sa panorama oraşului Wroclaw. Şi trebuie să recunosc, priveliştea este deosebită, pur şi simplu nu-ţi mai vine să cobori.

Am făcut-o, totuşi, pentru că mai aveam şi alte lucruri de văzut.

Mergând pe latura de nord  catedralei ajungem la cea de-a patra biserică gotică de pe Insula Catedralei, Kościół św. Idziego, Biserica Sf. Idzi. Este o biserică mică, fondată tot prin secolul al XII-lea. Ceva mai departe se găseşte Muzeum Archidiecezjalne, Muzeul Arhidiocezan, cu importante colecţii religioase, istorice, şi de artă şi, în continuare, Metropolitalne Wyższe Seminarium Duchowne, Seminarul Metropolitan.

Revenim la intrarea în Catedrală, admirăm încă o dată Statuia Feciorei cu Pruncul de aici şi ne îndreptăm spre zona vestică a Insulei. Trecem pe lângă vechea clădire a orfelinatului, aflată în renovare, admirăm doar la exterior, din aceleaşi motive de renovare Kościół św. Piotra i Pawła, Biserica Sfinţii Petru şi Pavel, lipită de clădirea anterioară şi ajungem la Most Tumski, Podul Catedralei, un pod din oţel, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea. Vopsit în verde-albastru, podul este un loc romantic, ce surprinde prin mulţimea de lacăte agăţate de toate părţile sale. Am văzut câteva lacăte agăţate chiar de piticul cocoţat pe unul din stâlpii de la intrarea pe pod. Lacătele sunt dovada iubirii ce-i uneşte pe îndrăgostiţii care le-au pus aici. Şi pentru ca totul să fie perfect, după ce lacătul a fost închis, cheia este aruncată în apele Odrei, pentru ca lacătul să rămână legat de pod pe vecie, precum vor rămâne legaţi cei doi amorezi care l-au pus aici. Simpatic, nu?

Nu mă certaţi prea tare, dar, pragmatic din fire şi mai puţin romanţios, m-am întrebat oare câte din lacătele aflate aici nu-şi mai au rostul pentru că amorezii se vor fi despărţit demult?

Podul Catedralei este un pod pietonal, care leagă Insula catedralei de Wyspa Piasek, Insula de Nisip. Aceasta este o insulă adevărată, cea mai mare dintre cele şapte insule aflate pe Odra în dreptul oraşului vechi. De pe podul Tumski se intră într-un scuar, care are în partea nordică un monument dedicat memoriei cardinalului Bolesław Kominek, fost arhiepiscop de Wroclaw. Monumentul, înalt de peste 4 metri şi cântărind 2 tone, îl înfăţişează pe cardinal în haine pontificale, ţinând un porumbel în mâinile sale ca un simbol al păcii.

La baza monumentului stau scrise, în poloneză şi germană, cuvintele: ... iertăm şi cerem iertare ...

Pe partea sudică a scuarului se află Kościół Najświętszej Marii Panny na Piasku, Biserica Sfânta Maria pe Nisip, de la care se trage şi numele insulei.

Această biserică este construită pe locul unde altădată se afla o biserică romană, Sancta Maria in Arena, ridicată la rândul ei pe locul unei foste arene (circus), fapt ce i-a dat numele. Timp de secole, ea a fost biserică de mănăstire, dar acum clădirile mănăstirii, aflate lângă biserică, adăpostesc biblioteca universitară. Ca toate bisericile vechi din Wroclaw şi aceasta este construită din cărămidă, în stil gotic şi impresionează în primul rând prim masivitate şi înălţime.

Aici s-a încheiat ce de-a doua zi pe care am petrecut-o în Wroclaw. Din păcate, pentru că, din constrângeri legate în principal de timp, nu am putut rezerva mai multe zile pentru acest frumos oraş, nu am mai putut vedea şi alte obiective, rămase pentru o vizită viitoare.

Oricum, după cele două zile petrecute aici, am tras concluzia că Wroclaw este un oraş european cu nimic mai prejos faţă de oraşele situate mai la vest, ca şi faţă de mult mai cunoscuta şi vizitata Cracovie.