sâmbătă, 15 februarie 2014

Cacofonicul "ca şi"


Să pornim discuţia de la următoarea exprimare: Aşteptam mai mult din partea ta, ca şi prieten ...
Vi se pare corectă? Da, nu-i nimic în neregulă cu ea, îmi vor răspunde cei mai mulţi dintre voi. Ei bine, nu! Expresia nu este corectă. Corect este: Aşteptam mai mult din partea ta, ca prieten ...
Îmi aduc aminte că, pe vremea când eram elev, unii cu mai puţină carte şi care încercau "să cânte după ureche", inventaseră o "metodă" pentru a evita cacofonia: virgula; în scris, pusă între cele două cuvinte generatoare de cacofonie, sau în vorbire, pur şi simplu "citită"!.
Semidocţii şi analfabeţii ridicaţi de valul revoluţiei în poziţii din care au devenit „lideri de opinie” şi „modele” de urmat pentru cei debusolaţi au recurs la altă metodă de evitare a cacofoniei: conjuncţia "şi" a înlocuit virgula din situaţia precedentă.
Dacă respectivii ar fi făcut şcoala în mod serios, ar fi aflat că gramatica limbii române interzice categoric ca metodă de evitare a cacofoniei introducerea între cele două cuvinte generatoare a acesteia a conjuncţiei "şi", sau a virgulei, fie scrise, fie pronunţate.
Cum se procedează corect? Foarte simplu, prin folosirea altor exprimări, care să înlocuiască cacofonia.
De exemplu, în expresia „a lucrat ca controlor” avem, evident, de-a face cu o cacofonie. Evitarea ei nu se face prin introducerea conjuncţiei „şi”, adică nu se spune „a lucrat ca şi controlor”, ci folosind alte expresii, în funcţie de situaţie („în calitate de”, „drept” etc.), sau, pur şi simplu, schimbând total exprimarea. În cazul exemplului dat, se poate spune, foarte simplu, „a fost controlor”.
Conform Dicţionarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită, 2005„ca şi” poate avea trei sensuri: ca locuţiune prepoziţională cu comparativ de egalitate, ca locuţiune adverbială şi ca locuţiune conjuncţională (vezi aici).
Evident, în cele două exemple date, construcţia „ca şi” este folosită ca locuţiune prepoziţională. Dar unde este comparaţia? Cu cine este comparat cuvântul ce succede această construcţie? Cu nimic ... De aici apare şi stupiditatea formulării, pentru că exprimarea aceasta are sensul cum că „ar fi lucrat ca şi cum era controlor, dar de fapt nu era”.
Un comentariu pe această temă, venit de la un specialist, poate fi citit aici.
Faptul că în gramatica limbii române este prevăzută regula de mai sus înseamnă că încercări de evitare a cacofoniei de felul celei descrise, au mai fost semnalate. În ultimul timp însă, ca urmare a asaltului inculturii în mass-media, se pare că ele tind să aibă succes, din moment ce apar chiar şi acolo unde nu este necesară evitarea unei cacofonii, ca în exemplul de la începutul discuţiei.
Din păcate, acest fel de exprimare se întâlneşte din ce în ce mai des chiar la cei care ar trebui să o combată: profesorii. Ăsta este şi motivul pentru care eu nu mai am speranţe în îndreptarea greşelii, care s-a generalizat şi pe care, în curând, dicţionarele o vor admite ca (şi) fiind corectă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu