Să pornim discuţia de
la următoarea exprimare: Aşteptam mai
mult din partea ta, ca şi prieten ...
Vi se pare corectă?
Da, nu-i nimic în neregulă cu ea, îmi vor răspunde cei mai mulţi dintre voi. Ei
bine, nu! Expresia nu este corectă. Corect este: Aşteptam mai mult din partea ta, ca prieten ...
Îmi aduc aminte că,
pe vremea când eram elev, unii cu mai puţină carte şi care încercau "să
cânte după ureche", inventaseră o "metodă" pentru a evita
cacofonia: virgula; în scris, pusă între cele două cuvinte generatoare de
cacofonie, sau în vorbire, pur şi simplu "citită"!.
Semidocţii şi
analfabeţii ridicaţi de valul revoluţiei în poziţii din care au devenit „lideri
de opinie” şi „modele” de urmat pentru cei debusolaţi au recurs la altă metodă
de evitare a cacofoniei: conjuncţia "şi" a înlocuit virgula din
situaţia precedentă.
Dacă respectivii ar
fi făcut şcoala în mod serios, ar fi aflat că gramatica limbii române interzice
categoric ca metodă de evitare a cacofoniei introducerea între cele două
cuvinte generatoare a acesteia a conjuncţiei "şi", sau a virgulei,
fie scrise, fie pronunţate.
Cum se procedează
corect? Foarte simplu, prin folosirea altor exprimări, care să înlocuiască
cacofonia.
De exemplu, în
expresia „a lucrat ca controlor”
avem, evident, de-a face cu o cacofonie. Evitarea ei nu se face prin
introducerea conjuncţiei „şi”, adică nu se spune „a lucrat ca şi controlor”, ci folosind alte expresii, în funcţie
de situaţie („în calitate de”, „drept” etc.), sau, pur şi simplu, schimbând
total exprimarea. În cazul exemplului dat, se poate spune, foarte simplu, „a fost controlor”.
Conform Dicţionarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită, 2005, „ca şi” poate avea trei sensuri: ca locuţiune
prepoziţională cu comparativ de egalitate, ca locuţiune adverbială şi ca
locuţiune conjuncţională (vezi aici).
Evident, în cele două
exemple date, construcţia „ca şi” este folosită ca locuţiune prepoziţională. Dar
unde este comparaţia? Cu cine este comparat cuvântul ce succede această
construcţie? Cu nimic ... De aici apare şi stupiditatea formulării, pentru că exprimarea
aceasta are sensul cum că „ar fi lucrat
ca şi cum era controlor, dar de fapt nu era”.
Un comentariu pe această temă, venit de la un
specialist, poate fi citit aici.
Faptul că în
gramatica limbii române este prevăzută regula de mai sus înseamnă că încercări
de evitare a cacofoniei de felul celei descrise, au mai fost semnalate. În
ultimul timp însă, ca urmare a asaltului inculturii în mass-media, se pare că
ele tind să aibă succes, din moment ce apar chiar şi acolo unde nu este
necesară evitarea unei cacofonii, ca în exemplul de la începutul discuţiei.
Din păcate, acest fel
de exprimare se întâlneşte din ce în ce mai des chiar la cei care ar trebui să
o combată: profesorii. Ăsta este şi motivul pentru care eu nu mai am speranţe
în îndreptarea greşelii, care s-a generalizat şi pe care, în curând,
dicţionarele o vor admite ca (şi) fiind corectă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu