Descoperind Olanda

Oarecum dezamăgiţi de primul contact cu Amsterdamul, care, într-un clasament provizoriu al celor mai murdare oraşe văzute de noi ocupă locul al doilea, după Napoli, am hotărât, eu şi soţia mea, ca urmare a consultării unor pliante de la recepţia hotelului Nieuw Slotania, unde locuiam, să acceptăm oferta "2 în 1" a unei firme turistice locale, Lindberg şi să plecăm la ţară. 

Mai exact, am optat pentru o "combinată" de două excursii de câte o jumătate de zi, numită Super Grand Holland Tour. Prima, North Holland, de dimineaţă, în nordul Olandei, la preţul de 32 euro de persoană: Volendam, Marken şi satul cu mori, cu autocarul şi vaporul, timp de aproximativ 4 ore şi jumătate. A doua, South Holland, după amiază, la Delft, Haga, Madurodam, la preţul de 35 euro, cu autocarul, timp de aproximativ 5 ore. Oferta promoţională: te înscrii la ambele excursii şi plăteşti, în loc de 67, doar 57 de euro. Oferta fiind ispititoare, nu puteam să o refuzăm şi, după ce am făcut în seara dinainte rezervarea la recepţia hotelului, iată-ne dis-de-dimineaţă în faţa agenţiei, pe Damrak, nr. 34, la vreo 250 de metri de piaţa Gării Centrale din Amsterdam, în apropiere de Beurs Van Berlage, o clădire cu mai multe săli de expoziţii. 

Fiind doar ora 8 şi ceva, chiar dacă ne aflam în buricul târgului, pe stradă nici ţipenie de om, În schimb, deşi se vedea că trecuseră nişte maşini de măturat, o bună parte din gunoiul adunat în ziua precedentă rămăsese drept mărturie a trecerii hoardelor de barbari veniţi să vadă Amsterdamul, mai ales noaptea, în lumină roşie, filtrată prin fum de "iarbă". Mă duc să plătesc restul de bani pentru excursie (avansul îl plătism la hotel) şi rămân neplăcut surprins că nu pot plăti cu cardul, ci numai cash. Noroc că, la nici 50 de m, erau vreo două bancomate, unul dintre ele al ING Bank. 

Plătesc şi observ că, între timp, se strânsese ceva lume care aştepta în acelaşi scop. Sosesc şi autocarele, în care ne îmbarcăm, exact la ora anunţată, cu precizie nemţească-olandeză, în funcţie de destinaţie şi de limba în care ceruserăm să ni se facă prezentarea. Noi am ales franceza (ghizi vorbitori de română nu aveau, dar nici nu prea e nevoie, pentru că prea puţini de-ai noştri apelează la astfel de servicii) şi astfel am nimerit într-o amestecătură de naţii: spanioli, italieni şi alţii pe care nu i-am dibuit de unde sunt şi cărora prezentarea le-a fost făcută în engleză. 

Biata ghidă, Evelin, nu mai prididea cu vorbitul în 4 limbi. Chestia mă avantajează, că pot să-mi notez mai uşor informaţiile. Ce nu reţin de la prezentarea în franceză, recuperez la prezentarea în engleză şi italiană şi chiar în spaniolă, deşi la asta din urmă cunoştinţele mele sunt modeste. Apropo, de limbi, de olandeză nu mă lipesc deloc, abia dacă înţeleg câte ceva la ce e scris, pe baza cunoştinţelor de germană din şcoală. Când însă e vorbită, olandeza este pentru mine de neînţeles, pentru că pronunţia este diferită de germană. Totuşi, ea are o sonoritate deosebită şi care îmi palce foarte mult. Ştiaţi, de exemplu, că grupul "ij" se pronunță în olandeză "ai"? E drept, asta eu o ştiam dinainte de a ajunge în Olanda, de la numele fostului fotbalist, actualmente antrenor, Frank Rijkaard, de loc, chiar din Amsterdam. 

Deci, ne punem centurile (obligatorii şi în autocare, în Olanda) şi pornim în excursie, conduşi de şoferul Willem. Pe drum, aflăm că 40% (!!!) din suprafaţa Olandei este sub nivelul mării, alcătuind aşa-numitele poldere, terenuri recuperate din mare, apărate de invazia apelor prin diguri pe care, de-a lungul timpului, olandezii le-au construit şi au câştigat astfel teren suplimentar. Admirăm polderele şi canalele tipice peisajului olandez, aproape totul fiind de un verde intens. 

Ajungem concomitent cu încă vreo alte 10 autocare în parcarea de la satul cu mori, Zaanse Schans. Aici, mergem pentru început să vedem o fabrică de brânzeturi, unde o olandeză sadea, îmbrăcată în costumul tradiţional, ne prezintă (mai întâi în engleză, apoi în spaniolă) procesul de producţie după reţete tradiţionale. În spatele unui perete de sticlă erau cele necesare producerii renumitei brânze olandeze (fermentate) şi erau frumos expuse diverse varietăţi. 

Suntem apoi invitaţi în magazin, să gustăm şi să cumpărăm. Am gustat din toate brânzeturile, care de fapt erau caşcaval. Brânza-caşcaval cu usturoi mi-a displăcut cel mai mult. Cum preţurile erau "turistice", am renunţat să cumpărăm ceva. Oricum, deja ajunsesem demult la concluzia că brânzeturile româneşti sunt printre puţinele lucruri de la noi mai bune decât cele de oriunde altundeva. Ieşim şi ne îndreptăm spre câteva din celebrele mori de vânt olandeze. 

Acestea sunt în majoritate scoase din uz, dar sunt locuite şi unele pot fi vizitate şi în interior. După o plimbare agreabilă printre mori, ne întoarcem şi intrăm într-un magazin de suveniruri, unde descoperim o mulţime de lucruri interesante, unele le şi cumpărăm şi, ca urmare, întârziem 5 minute față de ora fixată pentru plecare. Ghida ne dojeneşte, nu prea tare şi, constatând că vorbim şi engleză, anunţă la microfon că ne pedepseşte şi nu va mai face prezentarea în franceză. Evident, nu ne supărăm, mai ales că îi uşurăm femeii munca. Ştiind că doar noi doi aveam excursia combinată, ghida ne sfătuieşte să mâncăm undeva în Volendam, spre care ne îndreptam, că altundeva nu prea mai aveam unde, programul fiind foarte aglomerat. 

Ajungem la Volendam, un sat de pescari transformat în atracţie turistică. Este plin de turişti, nu ai loc să arunci un ac şi nu găsim niciun loc liber la numeroasele restaurante de pe faleza micului port, aşa că decidem să ne luăm de mâncare ceva „la purtător” şi folosim timpul câştigat pentru a vizita cât mai multe mici magazine de suveniruri. Noroc că intrarea cu mâncare nu e interzisă. 

De data asta am ajuns mai devreme la debarcader, ca să nu mai fim dojeniţi. 

Ne îmbarcăm pe vaporaşul Marken Express, care ne duce la Marken, un alt celebru sat olandez, aflat tot pe malul Zuiderzee, devenit lac prin îndiguire şi numit acum Ijsselmeer. Vechile case, construite din lemn, pe suporturi precum casele lacustre, pentru a le feri de inundaţii, vopsite de regulă în verde, par a veni direct dintr-o poveste. Ajungem la o făbricuţă de saboţi de lemn, încălţămintea tradiţională olandeză, cu care şi acum se încalţă în ziua căsătoriei toţi olandezii care ţin la tradiţie (şi la superstiţii, pentru că se spune că asta le aduce noroc). 

O altă olandeză zdravănă, în costum tradiţional şi purtând, bineînţeles, saboţi ne face o demostraţie de cum se fabrică saboţii din lemn, folosind nişte maşini de pe vremea începutului de secol XX (doar motoarele electrice păreau mai recente). Evident, la sfârşit ne invită în magazinul anexat, plin cu suveniruri şi, fireşte, cu saboţi de toate mărimile şi culorile. Ca şi cea de la fabrica de brânzeturi, prezentarea a fost făcută în limba engleză, pe care olandezii, ca şi danezii şi suedezii, o vorbesc ca pe o a doua limbă maternă (de fapt, o învaţă în şcoală, dar serios, nu ca la noi). În parcare ne aşteaptă autocarul, care ne duce înapoi, de unde am plecat. Ne luăm rămas bun de la ghidă şi sărim imediat în alt autocar, pentru partea a doua. 

La 14:30 eram deci în celălalt autocar ca să mergem de data aceasta cu ghida Astrid, în sud, mai întâi la Delft, vechi oraş istoric, foarte bine conservat, unde am vizitat o fabrică de porţelan (alb cu desene albastre, pictate manual). Şi aici am avut un ghid care ne-a explicat procesul de fabricare (în engleză şi apoi, evident, în spaniolă). După explicaţii, am fost conduşi în atelierul unde piesele de porţelan erau pictate manual şi apoi în magazin ca să mai şi cumpărăm. 

De la Delft am plecat la Haga, unde ne-au întâmpinat nişte clădiri moderne, deosebite şi am văzut din autocar Sediul Parlamentului şi Palatul Regal. Am oprit la Palatul Păcii (în faţa căruia se află flacăra păcii), loc unde aveam să revenim a doua zi, de data asta pe cont propriu. Încheierea excursiei s-a făcut în oraşul miniatură Madurodam, a cărui descriere am făcut-o într-o altă postare. 

Seara, târziu, ne-am întors la hotel, frânţi de oboseală, dar mulţumiţi de alegerea făcută, pentru că petrecuserăm o zi minunată. 

Vă invit să vedeţi şi fotografiile făcute cu prilejul excursiei. 

De asemenea, vă sugerez ca atunci când sunteţi pe cont propriu, dacă nu aveţi un plan foarte bine stabilit, de vizitare a locurilor, să apelaţi la serviciile agenţiilor de turism locale, ştiu ei mai bine pe unde să vă ducă şi vă asigur că, deşi nimeni nu e perfect, cei de pe-acolo chiar se străduiesc să vă facă să vă simţiţi bine, pentru că au respect pentru cei din banii cărora trăiesc. Este drept, turistul vest-european ştie să-şi revendice, uneori chiar exagerînd, drepturile sale. 

O ultimă observaţie. În Olanda, am observat că spaniola este, după engleză, cea mai vorbită limbă străină. M-am gândit de ce şi am găsit o explicaţie. Pe lângă faptul că spaniolii au devenit japonezii Europei, mişunând de regulă prin excursii organizate în orice loc cât de cât turistic, mai trebuie să ţinem cont că Ţările de Jos au avut, prin Evul Mediu, o perioadă bunicică de dominaţie spaniolă, pe vremea când Spania era cea mai mare putere a lumii.

 Primul contact cu Zaanse Schans, satul morilor de vânt

Vitrina cu brânzeturi a făbricuţei din Zaanse Schans

Lângă fabrica de brânzeturi, evident trebuie să existe şi sursa materiei prime. Aici, sursa sunt nişte capre.

Moara nu mai funcţionează, dar clădirea anexă este locuită

Agitaţie turistică în micul sat pescăresc Volendam 

Portul Volendam 

Faleza micului port Volendam

 Aşteptând îmbarcarea pe Marken Express

După cum se vede, Volendam are chiar şi un muzeu

O stradă obişnuită din satul Volendam

Adăugați o legendă

Rămas bun, Volendam

Portul Marken

 Şi casele din Marken sunt cochete şi construite după acelaşi tipa

Fabrica de saboţi 

Adăugați o legendă

Adăugați o legendă

Delft

Piese din expoziţia cu vânzare a fabricii de porţelan din Delft

Piesele din porţelan sunt pictate manual 

O ambasadă din Haga

Palatul Păcii

Circuit prin Ungaria, Austria, Serbia (și, puțin, Germania)

Dacă până anul acesta ideile de vacanță erau mai multe decât posibilitățile de timp și bani, trebuie să recunosc faptul că de data asta aproape că venise vara și eu nu aveam nicio idee concretă cu privire la destinația de vacanță.
Și iată că ideea vine citind pe amfostacolo.ro, despre Lofer, un orășel din Austria foarte aproape (vreo 30 km) de Berchtesgaden, locul unde se află Kehlsteinhaus (Cuibul vulturului), loc pe care doream de mult să-l vizitez. Așa că decizia a fost luată rapid, mai ales că, după o „cercetare” pe booking.com, am constatat că prețurile la cazare în zona Lofer (Austria) sunt sensibil mai mici decât cele din zona Berchtesgaden (Germania). Mai exact, am găsit o cazare foarte convenabilă și frumoasă în Waidring, la 9 km de Lofer.
Am adăugat la schița de circuit o altă destinație la care visam de ceva vreme (deși o vedeam mai degrabă drept o destinație de weekend), Novi Sad și iată că circuitul se contura din ce în ce mai clar. Am mai adăugat câteva locuri pe traseu și astfel a rezultat următorul circuit.

• Pitești – Győr - Google Maps: 811 km, 9h 22 min, real: 831 km, 9 h 25 min. 

Cazare: o noapte: 10-11 august: Győr, Muskátli Panzió – 27 € (GPS: 47.627732,17.615396)
Am mers pe Valea Oltului și DN7, cu ieșire din țară prin noul punct Nădlac II. De data asta, poate că am plecat luni foarte devreme, circulația a fost relativ bună, excepție făcând, ca de obicei, zona Arad, cu celebrele treceri de nivel peste calea ferată și unde nu există indicatoare spre nou-data în folosință bucată de autostradă până la Nădlac, ce se continuă cu autostrada maghiară spre Mako, Szeged și Budapesta. Vinieta pentru Ungaria, am luat-o de la o stație Mol, la cel mai mic preț posibil, 46,71 lei, pentru 10 zile.
Cum am sosit mai devreme la pensiunea din Győr, am avut timp și pentru revederea frumosului oraș, unde, dacă aveți ocazia, vă sfătuiesc să nu ezitați să faceți un popas și o vizită.

• Győr – Waidring - Google Maps: 475 km, 5h 30 min, real: 486 km, 5h 40 min. Vinieta de Austria: 8,70 € pentru 10 zile. 

Cazare: 4 nopți: 11-15 august: Pension Foidl cu MD inclus – 44 x 4 = 176 € (GPS: 47.583758,12.580145). După-amiaza ne-am plimbat prin Waidring, inclusiv la Oficiul de Turism din centrul localității.
Cele trei zile pline le-am rezervat pentru trei obiective clare:
• Berchtesgaden - Eagle's Nest Historical Tour, rezervat de pe eagles-nest-tours.com. Această variantă este mai scumpă decât altele, dar este completă și comodă, inclusiv pentru acel skip the line (comentariul numai în engleză). Se pleacă de la Oficiul de Turism din Berchtesgaden (GPS: 47.625325,13.001009). Alte variante de vizită, pe www.kehlsteinhaus.de.
• Salzburg
Tourist Info se găsește în Mozartplatz 5 (GPS: 47.799016,13.047851).
Pentru vizită, am folosit traseul recomadat pentru o vizită de o zi, de www.visitacity.com, pe care l-am respectat întocmai și care a fost perfect.
Pentru parcare în Salzburg, am oscilat între trei variante:
- O parcare subterană, Altstadt Garages, în Mönchsberg, în centru, deschisă permanent (GPS: 47.798059,13.038549)
- P+R Salzburg Süd, Alpenstrasse, deschisă permanent; tarife 2015:24 hours € 5.00 € numai parcarea, sau 14.00 € P+R ticket combinat, care include parcarea şi un bilet de o zi pentru maximum 5 persoane, pe orice linie de autobuz; spre centru se ajunge cu autobuzele (3+8) (GPS: 47.769131,13.070993)
- P+R Exhibition Center, deschisă permanent, în aceleași condiții ca precedentul (GPS: 47.825092,13.025923)
În final, am ales prima variantă, la care am plătit 18 € pentru o zi de parcare.
• Zona Waidring-Lofer, cu vizitarea a două chei, Vorderkaser și Seisenberg și a peșterii Lamprecht (spectaculoase) și urcarea cu telecabina pe Steinplatte, cu vizita la Triasic Park (foarte frumos și foarte potrivit mai ales pentru familiile cu copii, care pot petrece acolo o zi fără să se plictisească).

• Waidring – Graz - Google Maps: 317 km. 5h 10 min, real: 285 km, 5h 16 min. Am plătit 8,50 € pentru trecerea prin tunelul Glainalm. 

Cazare: o noapte: 15-16 august: Ibis Budget Graz City – 54 € (GPS: 47.076091,15.431057)
Graz Tourist Information: Herrengasse 16,8010 Graz (GPS: 47.070053,15.439769)

• Graz – Pécs - Google Maps: 333 km, 3h 54 min, real: 369 km, 5h 39 min. Diferența de timp apare pentru că Google Maps ne băga prin Slovenia, unde, ce e drept, e autostradă, dar am evitat acest drum, pentru a trece direct din Austria în Ungaria, mergând pe drumuri naționale și regionale. 

Undeva, în apropiere de Zalaegerszeg, un panou imens la marginea drumului ne-a stârnit zâmbete. Pe el scria: Sorry about our Prime Minister :)).
Benzina euro 95 în Austria: între 1,191 și 1,223 €, la diferite stații (nu cele pe autostradă); în Ungaria, între 362 și 374 forinți pe litru.
Cazare o noapte: 16-17 august: Szamárkút Panzió – 22 €. (GPS: 46.092129,18.245358)
Centrul vechi al orașului Pécs este inclus pe lista UNESCO și chiar merită! Aici se găsește și Biroul de informații turistice (GPS: 46.075663, 18.228165).

• Pécs – Novi Sad - Google Maps: 242 km, 3h 13 min, real: 247 km, 3h 24 min. 

Cazare: 2 nopți: 17-19 august: Naša Tvrđava Guest Accommodation (Petrovaradin) – 2 x 28 = 56 € (GPS: 45.255468,19.861813)
Am trecut granița maghiaro-sârbă printr-un punct de trecere local, numai pentru autoturisme, la Bacsalmas/Bajmok. Formalitățile au durat 5 minute.
• În ziua sosirii am făcut un tur de oraș: Trg Slobode (45.254950,19.844770), cu Primăria, Catedrala Catolică etc., Matica Srpska Gallery and Library (45.259046,19.845157); străzile vechi: Pasiceva, Zmaj Jovina, Dunavska, Dunavski Park (45.256242,19.850287), Beogradski Kej - Kej Žrtava Racije. Am mâncat de prânz foarte bine și ieftin la House of Wine, de pe Dunavska.
• A doua zi, am făcut un minicircuit: Sremski Karlovci (o localitate la vreo 10 km de Novi Sad, pe malul Dunării, centru religios, sediul patriarhiei ortodoxe sârbe din Voivodina (GPS: 45.202826,19.933733) și două mănăstiri: Mănăstirea Krušedol (GPS: 45.121477,19.938814) și Mănăstirea Novo Hopovo (GPS: 45.128333,19.846389). După-amiaza am rezervat-o vizitării cetății Petrovaradin, Gibraltarul Dunării.

• Novi Sad – Belgrad - Google Maps: 94 km. 1h 2 min, real aproximativ la fel. 

Cazare: două nopți: 19-21 august: Hostel Fair and Square – 2 x 16,5 = 33 € (GPS: 44.805947,20.489842)
• În prima zi, am vizitat Muzeul de Istorie a Iugoslaviei (GPS: 44.789036,20.453037) și Memorialul Tito (GPS: 44.786538,20.451448), Catedrala Sf. Sava (GPS: 44.799042,20.468563) și apoi ne-am plimbat prin Skadarlija și am mâncat la Trei Pălării (Tri šešira), de pe strada Skadarska (GPS: 44.817957,20.464458).
A doua zi am vizitat Muzeul Nikola Tesla (GPS: 44.805080,20.470629), iar după-amiaza ne-am petrecut-o în Ušće Shopping Center, pentru că începuse ploaia. Mai pe seară ne-am plimbat în zona străzii Roosevelt.

• Belgrad – Pitești – Google Maps: 486 km, 6 h 45 min, real 503 km, 10h 40 min. 

Am trecut pe la Porțile de Fier I și apoi am urmat traseul cunoscut, spre Craiova (DN6) și apoi spre Pitești (DN65). Timpul real necesar parcurgerii acestei etape, mult mai mare decât cel estimat de Google Maps, este datorat în primul rând popasului pe care l-am făcut la intrarea în Turnu Severin, la Taverna Sârbului (GPS: 44.639101,22.580134), pentru masa de prânz. Aici am constatat că lucrurile stau cam la fel, adică, în general, bine, lume multă (nu am găsit loc pe terasă, doar în restaurant, în zona de nefumători), dar prețurile sunt foarte mari (am plătit, pentru același meniu, de două ori mai mult decât la restaurantul Trei Pălării, de pe Skadarska. Nici servirea nu m-a impresionat, iar în holul de la intrare/recepție venea un miros neplăcut de la toaletă. Mi-a părut rău că nu am ales restaurantul de pe vapor, cu specific pescăresc, situat câteva sute de metri mai departe.
În concluzie, am făcut un circuit foarte frumos, activ, care s-a întins pe 3258 km, parcurși cu o viteză medie de 65,1 km/h și un consum mediu de benzină de 6,2 l la suta de kilometri (cu utilizarea, din plin, a aerului condiționat).
Costurile excursiei au fost: 368 € 11 nopți cazare, 312 € transport (benzină, viniete, taxe autostrăzi, parcări). La acestea s-au adăugat cheltuieli privind masa, intrări la obiective turistice, suveniruri etc., pe care nu le-am mai contabilizat. Cu acest prilej, am mai adăugat câțiva magneți la colecția de pe frigider, care numără deja vreo 200 de exemplare... :)).
Ne-am întors acasă fericiți și cu impresii deosebite, de prin toate locurile prin care ne-am plimbat.
P.S. Poate unora li se va părea cam aridă și plină de cifre această relatare și poate că așa și este. Eu l-am gândit așa, pentru a fi o sursă de inspirație asupra modului de organizare a unei excursii pe cont propriu și o sursă de date pentru cei care ar dori să viziteze unele din aceste obiective.
Toate rezervările le-am făcut pe booking.com, cu vreo lună înainte de plecare, coordonatele GPS și traseele le-am obținut cu Google Maps și toate informațiile le-am obținut întrebându-l pe „big brother”, Google. Uite-așa se poate face o excursie reușită, low budget, mai ieftină decât orice excursie oferită de vreo agenție turistică, având și avantajul că am mers pe unde am vrut, am vizitat ce ne-am dorit și nu ne-a impus nimeni un anumit program. De fapt, programul excursiei, deși schițat în mare de-acasă, a fost unul flexibil, pe care l-am mai adaptat din mers, așa cum am făcut, de exemplu, în a treia zi de la Waidring, când în planul de acasă aveam prevăzută o vizită la Innsbruck, pe care am înlocuit-o, la sugestia celor de la birourile de informații turistice din Waidring și Lofer, cu o excursie în împrejurimi, ce a meritat tot efortul.

Imagine din mica localitate tiroliană Waidring

O altă imagine din aceeași localitate tiroliană, Waidring

Un alt peisaj tirolian, de data asta din Lofer

Și o altă imagine din Lofer

În drum spre Berchtesgaden

Urcând spre Kehlsteinhaus, cu autobuzul special

Kehlsteinhaus și o mică parte din peisajul montan superb, de aici

Spectacol folcloric, jocuri de lumini și focuri de artificii, pe-nserat, la malul lacului Pillersee, la vreo 5 km de Waidring

Grădinile și Palatul Mirabell, din Salzburg

 

Vedere spre Festung Hohensalzburg (Fortăreața Salzburg)

Vedere din Festung Hohensalzburg spre orașul vechi Salzburg

Vorderkaserklamm (Cheile Vorderkaser), amenajate perfect pentru o vizită

Peștera Lamprecht, unde diferența de nivel dintre intrare și punctul final al traseului este de peste o sută de metri

Un peisaj tirolian formidabil, în zona Seisenberg

Alte chei, Seisenbergklamm, la fel de spectaculoase și la fel de bine amenajate ca Vorderkaserklamm

Telecabina Waidring - Steinplatte, cu care se urcă la peste 1700 m

Uhrturm, Turnul cu ceas, din Schloßberg Graz

Széchenyi tér (Piața Széchenyi), din Pécs

Trg Slobode (Piața Libertății) și Primăria din Novi Sad

Novi Sad și Dunărea. cu Varadinski Most, văzute din Cetatea Petrovaradin

Muzeul de Istorie a Iugoslaviei, din Belgrad

Casa Florilor, unde-și dorm somnul de veci Iosip Broz Tito și ultima sa soție, Iovanka Broz

Sebilj Skadarlija, o fântână în stil turcesc, ce ne amintește de cea din Saraievo; firesc, de altfel, întrucât aceasta este un dar din partea orașului Sarajevo, făcut Belgradului