O zi în ”satul de pe Düssel”

Una din zilele sejurului petrecut în 2012 în Renania am dedicat-o vizitării ”satului de pe Düssel”, adică Düsseldorf, orașul de la vărsarea micului râu Düssel în fluviul Rin.
Cu o populație de peste 600 000 de locuitori, capitala landului Renania de Nord-Westfalia este al șaptelea oraș german ca populație și face parte din cea mai populată zonă metropolitană a Europei, cu peste 12 milioane de locuitori, Metropolregion Rhein-Ruhr, alături de alte orașe renumite, precum Aachen, Bochum, Bonn, Dortmund, Duisburg, Essen, Köln, Krefeld, Mönchengladbach,  Münster, Solingen, Wuppertal.
Am pornit în descoperirea orașului de la o parcare subterană de pe Kaiserstraße, ce mărginește la vest un mare parc, Hofgarten. Venind de la Wuppertal, am parcurs cei aproximativ 40 km în jumătate de oră și am lăsat mașina la această parcare, situată în marginea nordică a orașului vechi.

Hofgarten

Ratingen Gate

De aici, am traversat Hofgarten și am ajuns la Ratingen Gate, singura poartă de intrare în orașul vechi care a rezistat vremurilor, poate și pentru faptul că este și cea mai recent reconstruită, la începutul secolului al XIX-lea. De aici, am urmat pe vreo 200 m limita vestică a parcului, până la limita sudică a acestuia, unde se află Deutsche Oper am Rhein.

Deutsche Oper am Rhein

Am pornit apoi spre vest, pe Mühlenstraße, o stradă care începe în Grabbeplatz, unde ne-am oprit doar pentru câteva fotografii, rezistând cu greu (din lipsă de timp) tentației de a intra la Kunstsammlung Nordrhein-Westfalen, pentru a vedea colecția de artă a landului Renania de Nord-Westfalia. Dacă ajungeți aici și dispuneți de mai mult timp, nu ezitați să intrați, pentru a vedea lucrări ale lui Picasso, Matisse, Mondrian, Paul Klee, ca să nu-i amintesc decât pe cei mai renumiți. De asemenea, dacă vă interesează arta modernă, față în față cu Kunstsammlung Nordrhein-Westfalen, se află Kunsthalle Düsseldorf, galeria de artă contemporană din Düsseldorf. Alături se găsește și Andreaskirche, datând din secolul al XVII-lea.

Kunstsammlung Nordrhein-Westfalen

Kunsthalle Düsseldorf

Andreaskirche

La capătul vestic al Mühlenstraße intrăm în Burgplatz, o piață largă, ce se deschide cu o priveliște minunată spre Rin. Chiar pe malul acestuia se înalță Schlossturm, turnul de nord și singura parte rămasă din castelul orașului, după un incendiu devastator de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În prezent, turnul adăpostește Schifffahrtsmuseum, muzeul maritim al Rinului.

Burgplatz

Schlossturm

Schlossturm

La vreo 100 m mai la nord, tot pe malul Rinului, se află o mică piață, Stiftplatz, în care se pot admira două bijuterii arhitectonice. Una este Josephskapelle, o capelă carmelită în stil baroc, iar cealaltă este Sankt Lambertus Kirche, biserica Sf. Lambert, una din cele patru biserici catolice și probabil cea mai veche construcție din orașul vechi.

Josephskapelle, o capelă carmelită în stil baroc

Tavanul, decorat în stil baroc, din Josephskapelle

Sankt Lambertus Kirche, emblemă a orașului Düsseldorf

Sankt Lambertus Kirche

Oberkasseler Brücke

Rheinkniebrücke

Revenim în Burgplatz, pe faleza Rinului, admirând panorama fluviului, traversat la nord de Oberkasseler Brücke și la sud de Rheinkniebrücke și continuăm apoi spre sud, pe Marktstraße, până în Marktplatz, piața centrală din Altstadt, mărginită la nord și vest de un complex de trei clădiri, datând din perioade diferite. Alte Rathaus (Vechea Primărie), aflată pe latura de nord, datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, iar Wilhelminische Bau și Grupello-Haus, de pe latura vestică, datează  din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, respectiv de la începutul secolului al XVIII-lea.

Marktplatz. Cele două clădiri din fundal sunt Wilhelminische Bau (în dreapta) și Grupello-Haus

Alte Rathaus

În mijlocul pieței putem admira o frumoasă statuie ecvestră din bronz a lui Johann Wilhelm II, Elector al Palatinatului între 1690-1716. Statuia este opera artistului Gabriel Grupello, din anul 1711.

Statuia ecvestră a lui Johann Wilhelm II, din Marktplatz

În legătură cu acestă statuie, circulă și o poveste. Se spune că prima încercare de turnare a statuii de către Grupello a eșuat, ca urmare a materialelor insuficiente. Cea de-a doua șarjă, pe cale de a eșua și ea, a fost salvată de către ucenicul lui Grupello, care, dându-și seama de pericol, a alergat și a adunat în șorțul său diferite obiecte metalice, pe care le-a aruncat în creuzet, obținând astfel aliajul corespunzător.
Povestea a fost eternizată într-o statuie, de asemenea din bronz, realizată în 1932 de către artistul Wilhelm Hoselmann, care-l înfățișează pe bravul ucenic, ținând în șorțul său obiectele salvatoare. Statuia se numește Gießerjunge (Ucenicul topitor) și este amplasată chiar în colțul sud-estic al Casei Grupello.

Gießerjunge

La câteva zeci de metri mai departe, tot pe Marktstraße, la colțul cu Rheinstraße, ajungem la Oficiul de Informații Turistice din Altstadt (mai este unul la gară). Evident, am intrat și ne-am procurat materiale informative, dintre care, în primul rând, harta orașului, dar și diferite pliante și broșuri. O tânără amabilă ne-a explicat care sunt cele mai importante puncte de interes și ne-a sugerat să facem un tur al orașului cu busul turistic ce funcționează și aici pe principiul hop on - hop off. Amatori fiind de astfel de modalități de vizitare a locurilor, ne-am achiziționat pe loc biletele necesare și am făcut drumul înapoi, până în Burgplatz, unde se afla stația de îmbarcare.

Oficiul de Informații Turistice de pe Marktstraße, colț cu Rheinstraße

Peste câteva minute, eram deja în autobuz, dar nu am rămas în el pentru prea mult timp, veți vedea de ce. Traseul busului turistic pornește, de fapt, de la Gara Centrală și are următoarele puncte de oprire:

1. Hauptbahnhof (Gara Centrală) Oficiul de Informații Turistice
2. Königsallee/Steinstraße (Kö bridge)
3. Burgplatz/Altstadt (Orașul Vechi)
4. Rheinturm/MedienHafen (Stromstraße)
5. Lütticher Straße/Niederkasseler Kirchweg
6. Rheinterrasse
7. Aquazoo
8. Schloss Jägerhof

 Așa cum se poate vedea, noi ne-am urcat de la stația a treia, iar a patra oprire este la Rheinturm, un obiectiv pe care nu-l puteam rata nicidecum. Așa că, după o scurtă plimbare prin Carlstadt, cartierul ce desparte Altstadt de cartierul Unterbilk, în care se află Rheinturm, iată-ne ajunși chiar ”la umbra” acestuia, pe malul Rinului, la picioarele podului Rheinknie (Cotul Rinului). Zona este foarte frumoasă, cu construcții moderne, mari, dintre care cele mai importante sunt: clădirea Parlamentului (Landtag) landului Renania de Nord-Westfalia, Sediul local al Westdeutscher Rundfunk Köln (Radioteleviziunea vest-germană),  Stadttor sediul cancelariei prim-ministrului landului Renania de Nord-Westfalia și altele.
La sud de turn, în imediata apropiere se află portul de agrement și, mai departe,  Medienhafen, o zonă din vechiul port, unde acum își au sediul aproximativ 800 de companii, în special din domeniul media și comunicații, modă și arhitectură, artă și cultură.
Ne-am grăbit spre intrarea în turn, evident dornici să urcăm la înălțime; mai exact, la 170 m, unde se află platforma de observație și restaurantul rotitor. Platforma este închisă, și priveliștea poate fi admirată prin geamul ferestrelor. Nu am să insist asupra altor aspecte, mi se pare mai util să priviți fotografiile făcute.

Busul turistic ne-a lăsat la Rheinturm și a plecat mai departe

Intrarea la Rheinturm

Medienhafen, văzut din Rheinturm

Clădirea cu secțiune rombică este Stadttor, sediul cancelariei prim-ministrului landului Renania de Nord-Westfalia

Parlamentul landului Renania de Nord-Westfalia, văzut din Rheinturm

Pe platforma de observație a Rheinturm

Cele două poduri peste Rin: Oberkasseler Brücke, în plan depărtat și Rheinkniebrücke

Capătul vestic al Rheinkniebrücke și vedere spre cartierele Oberkassel și Niederkassel

Parlamentul landului Renania de Nord-Westfalia

Rheinturm

O bucată din Zidul Berlinului, lângă Rheinturm

Am coborât din turn exact la timp să prindem busul turistic, cu care ne-am continuat călătoria. Am traversat Rinul pe Rheinkniebrücke și am intrat în zona de pe malul stâng, cu cartierele Oberkassel și Niederkassel, loc preferat al artiștilor și, mai recent, o zonă de reședință preferată de imigranții de origine japoneză, care, încetul cu încetul, au transformat-o într-o mică Japonie.

Trecem Rinul pe Rheinkniebrücke

Arhitectură tipică din Oberkassel

Am revenit pe malul drept al Rinului pe Oberkasseler Brücke și ne-am continuat plimbarea cu busul turistic, trecând pe lângă Rheinterrasse, un complex de clădiri unde au loc tot felul de evenimente, și mai departe, spre Rheinpark Golzheim, ce se întinde de-a lungul Rinului pe vreo 2 km, până la Nordpark, căruia îi dăm ocol, pentru a ajunge pe latura estică a acestuia, unde este intrarea principală. Imaginea singură sugerează clar ceea ce informațiile ascultate în cască ne confirmă: parcul este un rest al propagandei național-socialiste, el fiind construit pentru Reichsausstellung Schaffendes Volk (Expoziția imperială a poporului muncitor), din 1937. În 1987, aici s-a deschis Aquazoo - Löbbecke Museum (institut, zoo și muzeu de istorie naturală).

Intrarea în Nordpark

Revenim spre Altstadt, traversăm Hofgarten, trecem prin fața Palatului Jägerhof, care adăpostește Goethe Museum, ajungem la Gara Centrală și,pentru că aici busul turistic face o pauză de 25 de  minute am coborât și am mers să mâncăm. la un McDonald's din apropiere (pe Graf-Adolf Straße), deși nu sunten fani ai genului, dar am ținut cont de economia de timp făcută.

Palatul Jägerhof

Am continuat apoi pe jos, aceeași stradă, câteva sute de metri, până în Graf-Adolf Platz.

Graf-Adolf Platz

De aici începe o frumoasă și vestită zonă din Düsseldorf, Königsallee. Kö, așa cum îl alintă localnicii, este un bulevard, lung de aproximativ 1 km, ale cărui benzi de circulație se situează de o parte și de alta a unui canal, orientat perfect pe direcția nord-sud, alimentat din apele râului Düssel. Noi am ajuns la capătul sudic și am pornit agale la plimbare la umbra deasă a copacilor de pe marginea canalului, admirând clădirile de pe laturi și peștii vioi din apă. Dar Kö nu este doar o zonă de promenadă ci este, după cum spun unii, cea mai aglomerată stradă comercială de lux din Germania.

De aici începe Königsallee

Canalul de pe Königsallee

Königsallee

Königsallee

Canalul a fost săpat între 1802-1804, inițial bulevardul numindu-se Aleea castanilor. Numele actual, care înseamnă aleea regelui, i-a fost atribuit în 1851, de către Consiliul și Primarul orașului, ca un gest de bunăvoință și cerere de iertare față de regele Prusiei, Friedrich Wilhelm IV. Ce se întâmplase? În august 1848, când acesta se îndrepta spre castelul Jägerhof, a fost împroșcat cu balegă de cal, de către niște ”revoluționari”.

Curtea Administrativă

Stahlhof

La capătul de nord al canalului se află Triton Brunnen, fântâna lui Triton, zeul grec, fiul lui Poseidon, echivalentul masculin al sirenelor. De aici încolo, se deschide Corneliusplatz, care la data vizitei noastre era în plină reconstrucție.

Triton Brunnen

Din capătul nordic al Königsallee, pornind spre vest, se intră în Altstadt, ceea ce am făcut și noi, hoinărind pe străzile pietonale, căscând gura la vitrine, intrând în magazine și integrându-ne în ritmul orașului. Ne-am bucurat de răcoarea din interiorul Neanderkirche, biserica evanghelică de pe Bolkerstraße, am mâncat un wurst delicios, cu regretul că nu l-am putut ”stropi” cu o bere locală Altbier și, într-un final, la lăsatul serii, ne-am recuperat mașina și am revenit la hotelul din Wuppertal.

Neanderkirche

Neanderkirche. Interior

Musikpavillion

Altstadt Düsseldorf

Altstadt Düsseldorf

Concluzia serii a fost aceea că o singură zi nu este nicidecum suficientă, orașul Düsseldorf oferind mult mai multe lucruri de făcut și locuri de vizitat, dar, pentru moment, ne-am mulțumit cu faptul că am putut să ne facem o impresie generală despre acest frumos oraș.
Dacă aveți ocazia să ajuneți acolo, nu ratați o vizită în Düsseldorf. Sau, dacă sunteți în pană de idei de călătorie, zona metropolitană Rhein-Ruhr poate fi destinația potrivită!

Kuşadası

Antalya. Musical fountain, with russian music

Antalya, musical fountain

Taksim Square, Istanbul

Cele douăsprezece biserici romanice din Altstadt Köln

Cea de-a doua zi petrecută în Köln a fost dedicată unui traseu prin Altstadt (orașul vechi), sugerat de un pliant pe care-l luasem cu o zi înainte de la Oficiul de Turism, pliant al cărui titlu, tradus, reprezintă și titlul acestui review.

Este vorba de un circuit în orașul vechi, cu vizitarea celor douăsprezece biserici romanice cu o vechime de (mai mult, sau mai puțin) o mie de ani. Mai exact, este vorba de douăsprezece bazilici. În vocabularul arhitectural, termenul bazilică desemnează o biserică fără transept, de formă dreptunghiulară, despărțită longitudinal în trei, sau cinci părți, prin șiruri de coloane.

Ei bine, orașul Köln, sediul diocezei cu același nume încă din secolul al VIII-lea, posedă un număr impresionant de biserici, unele în stil gotic, cea mai reprezentativă fiind actuala catedrală, Kölner Dom, iar altele în stil romanic. De altfel, până la jumătatea secolului al XIII-lea, când a fost înlocuită de catedrala actuală, pe locul acesteia se afla tot o biserică romanică. Ca o paranteză, precizez că stilul romanic nu este, ceea ce ar putea să pară, adică un stil artistic din perioada romană, ci un stil dezvoltat în Europa Evului Mediu (între secolele al X-lea și al XIII-lea). De asemenea, subliniez, pentru evitarea oricăror confuzii, că termenul romanic, din limba română, are drept echivalent în limbile engleză și franceză, termenul roman.

Cum spuneam, am luat de la Oficiul de Turism un pliant care propune o incursiune prin Orașul Vechi, pentru vizitarea bazilicilor romanice și am pornit chiar de acolo în descoperirea acestora.

► La prima biserică am ajuns foarte repede, plecând de la Oficiul de Turism, pe lângă Kölner Dom, spre sud, prin piața Roncalliplatz, până în piața Alter Markt, unde am zăbovit puțin, pentru a admira Johann-von-Werth-Brunnen (Fântâna cu statuia lui Johann von Werth) și clădirea Primăriei cu frumosul ei turn (din păcate, la data vizitei noastre, clădirea era în restaurare și nu se putea vedea în întregime). Apoi, am mers puțin spre est, unde, pe malul Rinului, se găsește bazilica Groß Sankt Martin ce a fost construită în secolul al XII-lea, ca biserică a unei mănăstiri benedictine, pe o fostă insulă de pe Rin, folosindu-se drept fundații niște depozite din vremea romană. Remarcabile la această biserică sunt strana trilobată și, mai ales turnul cu secțiune pătrată, având la colțuri patru turnulețe, turn vizibil din foarte multe locuri din Köln, dar mai ales de pe podul Hohenzollern. Pentru cei ajunși acolo și care doresc să găsească cu ușurință biserica, dau și coordonatele GPS: 50.938471, 6.961251.

► Plecând de la Groß Sankt Martin, spre sud, am intrat imediat în piața Heumarkt, dominată de Statuia regelui Friedrich Wilhelm al III-lea al Prusiei, după care, la vreo 100 m spre vest am ajuns la bazilica Sankt Maria im Kapitol, din piața Marienplatz. Biserica datează din secolul al XI-lea și a fost construită pe fundațiile unui templu roman. Și aceasta are strana trilobată și în interiorul său se găsesc două statui ale Fecioarei, una datând din secolul al XII-lea, cealaltă din secolul al XIII-lea. Ca și Groß Sankt Martin, Sankt Maria im Kapitol, fiind o biserică de mănăstire, are un claustru foarte frumos. (GPS: 50.934555, 6.959044)

► Ne-am îndreptat apoi din nou spre est și puțin mai la sud, pe malul Rinului, am ajuns la bazilica Sankt Maria Lyskirchen, cea mai mică dintre cele douăsprezece biserici romanice. Atestată încă din secolul al X-lea, biserica a fost construită în forma actuală în secolul al XIII-lea, ca biserică parohială a satului de pescari aflat în acele timpuri aici. A suferit cele mai mici daune dintre toate bisericile orașului în timpul bombardamentelor din cel de-Al Doilea Război Mondial. Remarcabile sunt frescele de pe bolta bisericii, reprezentând scene din Vechiul și Noul Testament. (GPS: 50.932966, 6.962447)

► De la Sankt Maria Lyskirchen, am pornit spre vest, pe Große Witschgasse apoi pe Georgstraße și, după câteva sute de metri, am ajuns la bazilica Sankt Georg, construită pe fundațiile unui vechi oratoriu roman, aflat la poarta de sud a orașului, în secolul al XII-lea. În secolul al XIX-lea a fost renovată în stil baroc, dar prin renovarea din perioada interbelică, a fost adusă la aspectul inițial. Grav avariată în urma bombardamentului, biserica a fost reconstruită și redată în folosință în 1964. Interesant mi s-a părut faptul că biserica nu are nicio turlă. (GPS: 50.931899, 6.956473)

► La aproximativ 1 km spre sud de Sankt Georg, mergând pe Severinstraße, se află bazilica Sankt Severin, o biserică datând din secolul al XI-lea, având o structură romanică sobră, cu naosul împărțit în trei zone, delimitate de coloane de marmură. La capătul de vest se află o turlă înaltă de aproximativ 72 m (a treia, ca înălțime, după Kölner Dom și Groß Sankt Martin) în stil gotic, în care se află cele patru clopote. La capătul estic, biserica are alte două turnuri mai mici, dispuse de o parte și de alta a stranei, de asemenea construite în stil gotic. Biserica a suferit mari stricăciuni în timpul bombardamentelor, dar a fost adusă la aspectul inițial prin lucrările finalizate în 1961. (GPS: 50.923387, 6.959219)

► Sankt Severin este cea mai sudică biserică romanică din Köln, așa că, odată vizita terminată, am pornit înapoi, spre nord, dar nu înainte de a trece și pe la Severinstorburg, poarta sudică a vechiului oraș medieval. De aici, mergând spre nord-vest, pe Kartäusergasse, am ajuns, după aproximativ 1 km, la bazilica Sankt Panteleon, biserică a fostei mănăstiri benedictine aflate aici. Este cea mai veche dintre bisericile romanice, datând din secolul al IX-lea și încă mai păstrează în jurul său parcul împrejmuit de un zid de piatră. Aici am văzut diferite animale, inclusiv iepuri, plimbându-se liber prin iarbă. Biserica este mai puțin sobră decât celelalte, cu mai multe decorații (în special pe tavan) și mai luminoasă. (GPS: 50.929248, 6.947746)

► La câteva sute de metri spre nord se află bazilica Sankt Cäcilien, biserică a fostei mănăstiri cu același nume, a ordinului Augustinienilor, datând încă de prin secolul al IX-lea. Este o biserică fără turlă, al cărei interior nu l-am văzut, întrucât, din 1956, ea adăpostește Museum Schnütgen, un muzeu al artei creștine din Evul Mediu, pe care nu l-am vizitat, din lipsă de timp. (GPS: 50.934715, 6.952101)

► La capătul de vest al agitatei piețe [i]Neumarkt[/i], din apropiere de Sankt Cäcilien, se află bazilica Sankt Aposteln (GPS: 50.936509, 6.945646). Și această biserică a fost construită pe fundațiile uneia mai vechi, datând din secolul al IX-lea și, ca aspect exterior, ba chiar și în interior, seamănă cu Sankt Georg. La capătul vestic, are o turlă care, cu cei aproximativ 67 m, este pe locul trei ca înălțime printre bisericile romanice. La est, biserica are alte două turnuri, dispuse simetric, de o parte și de alta a stranei.

Ajunși în acest punct, am făcut o pauză de masă, după care ne-am reluat plimbarea, de data asta la nord de catedrală, zonă unde se află ultimele patru biserici romanice.

► Prima la care am ajuns este bazilica Sankt Andreas, aflată foarte aproape de Kölner Dom (GPS: 50.941899, 6.955420). Biserica datează din secolul al X-lea și, în ciuda distrugerilor suferite în urma bombardamentelor, prețioasele picturi murale medievale nu au avut de suferit și s-au păstrat în bună stare. Fostă mănăstire dominicană, bisericii i-a fost demolat claustrul la jumătatea secolului al XIX-lea, iar în prezent chiar lângă ea s-a construit o clădire laică, ce face imposibil să fie admirată în toată splendoarea ei.

► De la Sankt Andreas, am continuat pe Komödienstraße, pe lângă Kölnischer Stadtmuseum, pe care-l vizitasem cu o zi înainte și, la vreo 500 m spre vest, am ajuns la Römerturm, Turnul roman rămas din vechile ziduri ale cetății romane, turn pe care-l văzusem și în plimbarea cu busul turistic, dar care merită atenția de a fi privit mai îndeaproape. De aici, mergând spre nord, la vreo 100 m, am ajuns la un părculeț, în mijlocul căruia se înalță Mariensäule, una dintre cele mai vechi coloane din Renania, dedicate Fecioarei Maria, datând de la jumătatea secolului al XIX-lea. Pe latura de vest a parcului se află bazilica Sankt Gereon, poate cea mai frumoasă dintre cele 12 biserici romanice din orașul vechi Köln. Biserica, datând din secolul al XIII-lea, a fost ridicată pe fundațiile unei bisericii mai vechi, construite pe locul unde, o legendă spune că se afla o fântână unde, în secolul al IV-lea, Gereon, un ofițer roman și cei peste 300 de legionari ai săi au fost aruncați, ca urmare a refuzului lor de a persecuta creștinii, sacrificându-se pentru credința lor. Zidurile bisericii inițiale se mai pot distinge ici-acolo, integrate în cele ale bisericii actuale. În baptisteriu se mai păstrează fresce murale datând din secolul al XIII-lea, iar în cripta de sub altar se găsește un sarcofag care conține rămășițele Sfântului Gereon și ale camarazilor săi de arme și credință. Foarte frumoase sunt și vitraliile, precum și capela Pietà, cu o statuie inspirată după Michelangelo. (GPS: 50.943258, 6.946573)

► La câteva sute de metri, la nord-est, în Ursulaplatz, se află bazilica Sankt Ursula, construită pe locul unde, spune legenda, se afla un cimitir unde au fost înmormântate cele unsprezece mii de fecioare care o însoțeau pe Sfânta Ursula  în pelerinaj. (GPS: 50.945526, 6.953878)

► Ultima bazilică dintre cele douăsprezece bazilici, cea mai ”tânără”, aflată la câteva sute de metri est de Sankt Ursula, chiar pe malul Rinului (GPS: 50.946551, 6.963284), este bazilica Sankt Kunibert. În secolul al VII-lea, episcopul de Köln, Kunibert, a construit o biserică pe locul unde, în secolul al XIII-lea, s-a ridicat actuala biserică. Ea a fost distrusă în mare parte în bombardamentele din Al Doilea Război Mondial și a fost restaurată în forma dinainte de 1830, prin lucrările dintre anii 1981-1993. Structura bisericii este interesantă, prin faptul că ea dispune de două transepturi, dar situate doar pe latura de nord a acesteia. În cel estic, scăpat neatins din bombardamente, se mai păstrează și acum vitraliile originale, din prima jumătate a secolului al XIII-lea.

Aici s-a încheiat și circuitul nostru, de vizitare a celor douăsprezece bazilici romanice din orașul vechi, dar noi ne-am mai continuat plimbarea, mergând spre nord, până în Ebertplatz, un frumos parc și o oază de verdeață în inima orașului, de unde am coborât spre sud, pe Eigelstein, trecând prin Eigelstein Torburg], una din cele trei porți păstrate din vechile fortificații și ne-am îndreptat spre podul Hohenzollern și spre Köln Triangle, din parcarea căruia ne-am recuperat mașina și am plecat spre hotel.

A fost o zi foarte frumoasă, la care, e drept, a ajutat și vremea și care ne-a dat satisfacția de a vedea lucruri foarte frumoase, străbătând la pas tot orașul vechi Köln.

Îndemnul meu pentru cei ajunși aici, dacă dispuneți de ceva timp liber, este să faceți și voi acest circuit (nu neapărat pe traseul urmat de mine). Poate unii veți spune că sunt prea multe biserici și traseul riscă să devină plictisitor. Ei bine, nicidecum. În primul rând, pe parcursul traseului nu veți vedea doar aceste biserici, ci o mulțime de lucruri interesante. Despre câteva am amintit și eu aici, dar nu am insistat, pentru că despre multe din ele am amintit în postarea anterioară.

Pe de altă parte, dacă veți avea răbdarea de a intra în toate aceste biserici, veți putea constata că în toate, fără excepție, se află niște panouri, pe care sunt afișate informații despre biserica respectivă, despre istoricul ei și, mai ales, despre cum a fost restaurată după bombardamentele din Al Doilea Război mondial.

Veți vedea fotografii cu bisericile în starea dinainte de reconstrucție și după și, astfel, veți putea să vă faceți o idee despre spiritul de învingător al acestui formidabil popor, care merită toată admirația și care ne poate fi un exemplu de patriotism și respect de sine. Veți putea astfel să înțelegeți cum a reușit acest popor, învins în ambele războaie mondiale, nu doar să supraviețuiască, dar să renască și să devină acum o mare putere economică, o țară respectată, ”locomotiva” Uniunii Europene, mai puternică decât țările care au învins-o pe câmpul de luptă.

Germania, o țară cu un popor în fața căruia chapeau bas!