Povești cu și despre cuvinte - partea a II-a: câteva toponime slave în România

În episodul trecut am vorbit despre un cuvânt francez, presupus a veni din rusă: bistro.

 Pornind de aici, hai să vorbim acum despre cuvinte de la noi, provenite de data asta cert din același cuvânt slav, bîstro (быстро). De data asta este vorba de așa-numitele toponime, cuvinte care denumesc locuri, forme de relief și alte asemenea.

 Avem multe exemple, dovedind că noi, ce ne pretindem latini, trăim într-o mare slavă și unul dintre exemplele cele mai la îndemână este cuvântul Bistrița, a cărui origine nu mai este nevoie să o explicăm. Este un nume foarte răspândit în România și nu numai.

 La noi, nu mai puțin de patru râuri poartă acest nume: un afluent al Siretului, altul al Oltului, altul al Tismanei, la rândul ei afluent al Jiului și altul al Someșului.

 Evident, nu s-a ratat situația de a boteza cu numele „Bistrița”, chiar și munți, legătura fiind dată de existența unei ape curgătoare cu acest nume. Avem astfel Munții Bistriței, din Carpații Orientali.

 Firesc, din înșiruire nu puteau lipsi localitățile purtând numele „Bistrița”. Avem nu mai puțin de șase localități cu acest nume. Este vorba de orașul reședință a județului Bistrița-Năsăud, apoi există trei sate, în județul Mehedinți, Neamț, respectiv Vâlcea, mai avem Bistrița Nouă, în județul Olt și Bistrița Bârgăului, din județul Bistrița-Năsăud.

 Și vecinii noștri, bulgarii, se pot lăuda cu două localități numite „Бистрица” (Bistrița), iar în Bosnia și Herțegovina există nu mai puțin de șase sate și trei râuri purtând același nume. Sârbii au și ei cinci sate și trei râuri numite la fel, plus un cartier al Novi Sadului (cu siguranță, cândva, un sat limitrof); la acestea trebuie adăugate un sat și patru râuri din Kosovo. Macedonenii au și ei două sate numite Bistrița, albanezii unul, croații un oraș și un sat, iar slovenii bat recordul, cu două orașe, șapte sate și două râuri.

 Mergând mai la nord, întâlnim, în Slovacia, un oraș de altfel foarte cunoscut, Banská Bystrica, unul mai mic și necunoscut, Považská Bystrica, dar și vreo trei sate cu nume compuse, având inclus și cuvântul Bistrica.

 Frații lor, cehii nu se lasă mai prejos și, abstracție făcând de scrierea și pronunția specifice, au și ei „Bistrițele lor”: cinci orașe, patru sate și un râu, numite Bystřice.

 Mai la est, în Ucraina, găsim două râuri cu numele Бистриця (Bystrytsia) și patru sate, iar în nord, polonezii au și ei „bistrițele” lor, „Bystrzyca”: patru râuri, un oraș și nu mai puțin de 11 sate.

 Dacă ne aplecăm mai cu atenție asupra cuvântului, vom observa cu ușurință faptul că el este un diminutiv, cuvântul de bază fiind Bistra. Ca toponim, Bistra este mai întâlnit în Polonia, Cehia și Slovacia. Deloc surprinzător și aici noi stăm foarte bine: avem șase râuri cu acest nume, plus altele patru cu nume compuse, ce conțin cuvântul „Bistra”. Ba mai mult, românii au diminutivat în mod propriu acest cuvânt, care a devenit „Bistricioara”. Cu acest nume, avem un sat și patru râuri. În plus, avem și un afluent al Arieșului, numit Bistrișoara.

 În mod surprinzător, în Rusia se întâlnesc mult mai puține toponime derivate din cuvântul de la care am pornit: două sate și un lac. Un lac? vă veți întreba. Ei bine, da, un lac, deoarece cuvântul proto-slav bystr, însemna clar, limpede, transparent. Așa că nu e de mirare numele dat lacului cu pricina.

 Și, dacă tot veni vorba de ape clare, limpezi, ca o paranteză, să menționăm aici și o expresie neaoș românească, apă chioară. Până să capete sensul figurat (echivalent cu apă de ploaie = lipsit de valoare), expresia însemna chiar apă clară, limpede, venind din expresia latină aqua clara, întâlnită și în italiană: acqua chiara.

 Dar să revenim la subiectul inițial. În limbile slave de sud, „bistar” (би̏стар), înseamnă „luminos”, dar echivalentul lui быстро, din rusă, cu sensul de repede, este brzo (брзо). Ei bine, și acest cuvânt se regăsește în toponimia românească. Astfel, avem trei localități cu numele Bârza: una în Olt, alta în Mureș și alta în Caraș-Severin; de asemenea, întâlnim patru localități cu numele de Bârzești (Arad, Argeș, Vâlcea, Vaslui), două cu numele de Bârzeiu (ambele în Olt), dar și un râu: Bârzani, afluent al Cernei. De data asta, se poate observa o concentrare pe zona sud-vestică a țării, spre vecinii noștri sârbi.

 Mai avem și varianta Bârzava. Cu acest nume, avem două râuri, unul din Arad, afluent al Mureșului și altul din Banat, afluent al Timișului, dar și două localități, una în Arad, cealaltă în Harghita.

 Să mai remarcăm și faptul că, din același cuvânt se trag și diferite nume de familie: Bârzu, Bârzan, Bârzea, Bârzoi, Bârzoiu.

 Dar știți cum se spune „repede” în greacă? Ei bine, se spune grigora (γρήγορα)!

 În sfârșit, o ultimă (pentru moment) oprire asupra toponimelor de origine slavă.

 Cu siguranță, ați auzit de Emil Racoviță, celebrul speolog român, originar din Iași.

 Mai mult ca sigur, numele său vine de la o localitate cu același nume. Cuvântul derivă din limbile slave, rac (рак) având exact același înțeles ca în limba română. Singura diferență este aceea că, în limbile slave, acesta are și forma feminină, rakova, rakovica (раковица), adică femela racului.

 Bineînțeles, toponimia română este bogată în astfel de nume. Astfel, avem cinci localități cu numele de Racova (Bacău, Mehedinți, Satu Mare, Suceava, Vaslui) și trei râuri, afluenți ai Bârladului, Bistriței, respectiv Sucevei. Cât despre Racovița, avem localități cu acest nume în Argeș, Brăila, Dâmbovița, Dolj, Gorj, Olt, Sibiu, Timiș, Vâlcea și Vaslui, dar și mai multe râuri: două sunt afluenți ai Oltului, unul al Oltețului, unul al Ialomiței și încă alte două. Bineînțeles, avem și derivate, precum Racovițeni, sat din Buzău, Racoș, (două sate, unul în Brașov, altul în Covasna) și două râuri, dar și nume de familie, precum Racoveanu.

 Ne oprim aici, deși lista ar fi mult mai lungă, dar și timpul nostru este limitat. Nu putem face însă acest lucru înainte de a remarca puternica influență și urmele adânci lăsate de vecinii noștri slavi asupra românilor și a teritoriului locuit de aceștia. De altfel, genetic vorbind, aceleași urme le găsim și în propriul ADN, chiar dacă unora nu le prea place acest lucru.

P.S. Rog cititorii acestor rânduri să nu ia drept exhaustive datele prezentate de mine. Cu siguranță, mai sunt multe alte exemple de toponime, care nu apar aici, nu am făcut nicidecum o statistică completă...