Probabil, toată lumea cunoaște acest adagiu italian, (
traduttori, traditori = traducători, trădători), care vrea să afirme într-un mod plastic și concis faptul real că traducerea implică și o oarecare distorsionare a comunicării inițiale.
Evident, nu trebuie să ne facem prea multe probleme din acest punct de vedere, pentru că situațiile de cuvinte sau expresii intraductibile sunt foarte rare (de exemplu, se spune că un frumos cuvânt românesc,
dor nu are echivalent în nicio altă limbă).
Dar exact în aceste cazuri rare se vede talentul traducătorului, când el găsește în propria-i limbă modalitatea de a exprima cât mai corect cu putință ceva, la prima citire, intraductibil.
Tocmai de aceea, traducătorul trebuie să dispună de o cunoaștere profundă nu numai a limbii din care face traducerea și a celei în care traduce, ci și a obiceiurilor, mentalității oamenilor care vorbesc cele două limbi, precum și a contextului în care este inserată comunicarea.
În ultimul timp, însă, asistăm tot mai mult la o parodie de traducere, în diferite situații, unele de-a dreptul hilare.
Hai să vă dau câteva exemple, ca să mă exprim cât mai la obiect.
Acum câțiva ani, canalul TV Discovery difuza un ciclu de emisiuni școlare, numit chiar așa: Școala Discovery. Inițiativa (un parteneriat Discovery Chanel – Ministerul Educației) lăudabilă ca idee, a fost, din păcate, un fiasco.
După părerea mea, unul dintre motive a fost lipsa de profesionalism cu care au fost realizate emisiunile (dacă nu mă credeți, încă le puteți găsi pe youtube).
Printre altele, când spun lipsă de profesionalism, mă refer și la slaba calitate a traducerii, pentru că emisiunile erau, de fapt, documentare preluate probabil de pe canalul-părinte, cel american și traduse „la normă”, de către unii care nu aveau habar despre ce e vorba.
Un singur exemplu, vă dau: într-unul din aceste documentare, ni se spunea despre „
graficul «viteză-împotriva timpului»”.
Orice elev de clasa a șaptea cu o pregătire medie și care cunoaște limba engleză, își dă seama că aici este vorba de o traducere „după ureche” a expresiei
speed vs. time graph. Corect ar fi fost
graficul vitezei în funcție de timp! E drept,
versus (prescurtat,
vs.) este un cuvânt împrumutat în engleză din latină și care înseamnă
contra, împotriva, dar iată un exemplu în care nu merge să facem o traducere
mot à mot, pentru că astfel denaturăm sensul exprimării.
Lipsa culturii generale a unor „traducători” face ca, destul de des, să vedem tradus cuvântul englez
nitrogen, prin
nitrogen! În principiu, greșeala nu este una foarte mare, dar ea produce confuzii, având în vedere că, în românește, s-a încetățenit termenul de
azot, așa cum se învață și la școală.
Deși gazul a fost descoperit de un scoțian, Daniel Rutherford în 1772, numele de
nitrogène a fost sugerat de un francez, chimistul Jean-Antoine-Claude Chaptal în 1790, iar cel de
azote a fost propus tot de un francez, mult mai cunoscutul chimist Antoine Lavoisier, care s-a inspirat de la cuvântul grec
azoticos = ἀζωτικός, care înseamnă „fără viață”, având în vedere că azotul este un gaz (aproape) inert și, în plus, asfixiant. De altfel, simbolul chimic al azotului este, după cum știe toată lumea, N, care vine de la
nitrogen. Observăm, cu această ocazie, că
azot face parte din aceeași familie de cuvinte cu
zoologie!
Varianta
nitrogen s-a încetățenit în limba engleză și a fost adoptată și în spaniolă, în timp ce varianta
azote s-a încetățenit în franceză, de unde a fost preluată și în română (
azot), dar și în italiană (azoto).
Cum spuneam, nu e o greșeală să spunem nitrogen în loc de azot, dar traducerea de care vorbeam este generatoare de confuzii (se poate crede că e vorba de două substanțe diferite) și e datorată lipsei de cultură științifică.
De altfel, confuzii pot apărea și atunci când se vorbește de
nitrați și
nitriți, în loc de
azotați și
azotiți, sau de
acid nitric, în loc de
acid azotic.
O altă greșeală de traducere provenită din aceeași cauză este traducerea termenilor englezi
nitride, sulfide, bromide, chloride, fluoride etc. exact așa:
nitridă, sulfidă, bromidă, cloridă, fluoridă, când, corect este:
nitrură (azotură), sulfură, bromură, clorură, fluorură, adică niște compuși ai elementelor respective (azot, sulf, brom, clor, fluor) cu metale (dar nu numai), compuși numiți generic
săruri.
Dar iată o greșeală de traducere care poate produce o și mai mare confuzie și care este generată de existența sau absența unui simplu
e. Termenul englez
silicon înseamnă, simplu,
siliciu, un material semiconductor esențial în industria electronică (cine nu a auzit de Silicon Valley?).
Dar, în engleză, există și termenul
silicone, care a pătruns în română sub forma
silicon, odată cu apariția tehnicilor medicale de implant estetic. Confuzia este ușor de făcut, pentru cine nu are cunoștințe minime de specialitate (știința materialelor). Chiar am auzit de curând la Radio România Actualități un cunoscut crainic vorbind despre
panourile solare pe bază de silicon, când era vorba, în mod evident, de panouri solare pe bază de siliciu.
În timp ce siliciul (
silicon, în engleză) este un material solid semiconductor, cu aspect metalic (elementul chimic cu simbolul Si și care ocupă locul 14 în sistemul periodic), siliconul (
silicone, în engleză) este un termen generic ce desemnează o clasă de compuși numiți și polisiloxani, polimeri ce conțin lanțuri de atomi de siliciu, alternând cu atomi de oxigen, combinați cu carbon, hidrogen și, eventual, alte elemente). Însă, de multe ori, traducerea în română a termenului
silicon se confundă cu cea a termenului
silicone, ceea ce creează confuzii grave, întâlnite însă și la case mai mari, din moment ce wikipedia în engleză ține să precizeze:
Silicone is often confused with silicon, but they are distinct substances. Silicon is a chemical element, a hard dark-grey semiconducting metalloid which in its crystalline form is used to make integrated circuits ("electronic chips") and solar cells. Silicones are compounds that contain silicon, carbon, hydrogen, oxygen, and perhaps other kinds of atoms as well, and have very different physical and chemical properties. (
wikipedia/silicone)
Siliconul este adesea confundat cu siliciul, dar ele sunt substanțe diferite. Siliciul este un element chimic, un metaloid semiconductor dur, gri-închis care, în formă cristalină, este utilizat pentru fabricarea circuitelor integrate (cipuri electronice) și celule solare. Siliconii sunt compuși care conțin siliciu, carbon, hidrogen, oxigen și, eventual, alte tipuri de atomi și au proprietăți fizice și chimice foarte variate.
Am să mai dau un singur exemplu din domeniul științific, sau, mai degrabă, din domeniul științifico-fantastic (
Sci-Fi, pe englezește). Este vorba de termenul
wormhole. Tradus
mot à mot, el înseamnă
gaură de vierme și așa îl întâlnim în traducerile unor filme SF. În realitate, așa cum ne precizează dicționarul
Merriam-Webster on line, cuvântul poate să aibă și un alt sens: o structură spațio-temporală ipotetică, imaginată ca un tunel ce leagă puncte separate în spațiu și timp. Cu alte cuvinte, în limbajul SF,
wormhole înseamnă un tunel al timpului, ce permite călătoria instantanee în timp și/sau spațiu.
Termenul științific (nu doar SF), a fost inventat de fizicianul teoretician John Weeler, în 1957, pe baza analogiei privind modul în care un vierme sapă un tunel printr-un măr, creând astfel un scurtcircuit prin spațiu și are legătură cu așa-numita
punte Einstein-Rosen, despre care puteți citi
aici.
În sfârșit, după mine, traducerea, în acest caz, a termenului
wormhole, nu este corect câtuși de puțin să se facă
mot à mot; s-ar putea folosi, oricum mult mai sugestiv, expresia
tunelul timpului.
În sfârșit, haideți să încheiem cu o notă mai jovială.
Zilele trecute, după ce am văzut un film mai recent cu Al Pacino, am căutat ceva informații despre celebrul actor american și astfel am ajuns și pe situl imdb.com.
Acolo, la filmografia actorului, am remarcat și un film mai vechi, dar celebru și foarte titrat (un Oscar și cinci nominalizări, plus alte premii valoroase). Filmul se numește
Dog Day Afternoon și merită cu prisosință să-l vedeți.
Am văzut acest film, realizat în 1975, chiar în acea perioadă și mi-am amintit imediat cum a fost tradus titlul acestuia, așa cum a rulat el pe ecranele cinematografelor românești:
După-amiază de câine.
Corect, era
După-amiaza unei zile caniculare, sau, mai scurt și mai estetic,
După-amiază toridă! De unde vine confuzia? Evident, de la cunoștințe nu prea grozave de limbă engleză!
În engleză, există o expresie:
dog day(s), care nu se traduce
mot à mot, pentru că, de fapt, înseamnă
zi caniculară, toridă!
Același dicționar online, de care aminteam mai sus, explică și de unde vine expresia: ca de multe alte ori, aceasta își are originea, cum altfel, în limba latină (deși engleza e o limbă germanică). Expresia vine de la
Dog Star, steaua căreia, în latină, i se spunea
Sirius și care a fost asociată de mult timp cu vremea sufocantă, toridă din emisfera nordică, deoarece răsare și apune simultan cu Soarele în zilele cele mai calde ale verii (22 iulie – 23 august).
În sistemul antic grec al constelațiilor, Sirius (
Seirios = Σείριος în greacă) era considerat câinele de vânătoare al lui
Orion și a primit epitetul
Kyon, „
câine”. Scriitorul grec Plutarch se referea la zilele toride ale verii folosind expresia
hēmerai kynades (literal, „zilele câinilor”), iar traducerea latină a acestei expresii ca
dies caniculares (
câine = canis) este sursa expresiei engleze.
Iată, cu ocazia asta aflăm și că două cuvinte aparent complet diferite,
câine și
caniculă, fac parte din aceeași familie! Extraordinar, nu?
